| = mă consumă expectative și asimetrii | Liviu-Ioan Muresan [23.Nov.13 20:16] |
| atunci cînd citesc asemenea versuri. Textul nu transmite nimic, poate doar autorului. Și nici măcar acestuia "totul se petrece înaintea mea". Nu mi-am putut imagina cum "verva-i intactă". Ar putea fi disipată pe "buretele umbrei"? Textul e de atelier. | |
| = o și nu zero... | Valeriu D.G. Barbu [23.Nov.13 20:22] |
o opinie importantă, percepții, apercepții... și cine va putea trăi viața mea cu atâtea erori mai bine ca mine? | |
| = Text reflexiv | George Pașa [23.Nov.13 20:29] |
| Mă bucur că mai am ocazia să remarc un text al lui Valeriu Barbu. L-am mai citit de dimineață de vreo două ori, mi-a plăcut, însă am trecut linișit mai departe, convins fiind că nu are nevoie de vreo apreciere de a mea, fiindcă, vorba autorului, cine să îi trăiască viața cu erorile sale mai bine ca sine? Nu e ceva nou ce se spune aici, fiindcă am mai citit, în pagina autorului, asemenea tristeți filtrate prin vers. Dar nu sunt nicidecum versuri goale de conținut. Poate nu după ultima modă, însă mă bucur că Valeriu nu se ia după cele trecătoare. | |
| = OK | Liviu-Ioan Muresan [23.Nov.13 20:33] |
| domnul Pașa apreciază poemul Dar întreb cum se împacă cu "mă consumă expectative și asimetrii dându-mi iluzia faptei". Sau "durerile de facere le strigă surd așteptări fără cusur..." Poate că nu înțeleg ce este poezia, chiar prozodică fiind, dar asemenea forțări lingvistice nu potențează. Poate mă situez în afară. | |
| = vă cred... | Valeriu D.G. Barbu [23.Nov.13 20:44] |
| un autor, fie el doar de exerciții literare, nu trebuie să-și justifice scrisul dar fie: treba cu ,,mă consumă...,, probați să trăiți momentul dinaintea startului, încordarea (EXPECTATÍVÃ, expectative, s. f. Așteptare bazată pe anumite drepturi, promisiuni, probabilități sau calcule; neintervenție în anumite chestiuni sau situații, și așteptarea unui moment potrivit; expectație. – Din fr. expectative.Sursa: dex) dându-mi iluzia faptei... proiecția unui deja întâmplat verva este neîncepută, umbra absoarbe tabla amintirilor și... tot așa vă muțumesc pentru truda de a desluși buimacele mele șiruri de vorbe, nu e ușor, vă cred | |
| = Dacă ați interpretat | Liviu-Ioan Muresan [23.Nov.13 21:08] |
| că noținule îmi sînt străine, vă înșelați. Doar că nu e nimic poetic aici. Și textul se încadrează la poezie. Adică trebuie să transmită sentimente, emoții, să fie accesibil cititorilor. Acesta nu este. Chiar dacă, din bunăvoință, cititorul ar avea răbdarea să analizeze pentru a fi profund cucerit. Limbajul simplu poate fi la fel de poetic ca cel alomerat de neologisme. Depinde de modul în care poetul scrie. Și aici scrierea e defectuoasă. | |
| = re | Liviu-Ioan Muresan [23.Nov.13 21:09] |
| noțiunile | |
| = . | octav luca simota [23.Nov.13 23:42] |
| definitia poeziei nu poate s-o dea nimeni eu de exemplu n-am curaj sa spun ca scriu poezie si imi incadrez textele la personale si pentru ca nu poate s-o dea nimeni definitia si asa zisa critica de sub text nu reprezinta decat un punct de vedere strict personal subiectiv si trebuie luat ca atare punctul de vedere desigur acum sa incercam sa nuantam un pic un comentator care a citit in viata cateva sute de carti si poate 23 de carti mai serioase evident ca va avea un bagaj critic mai modest unul care a citit peste 1000 de carti are cu totul si cu totul un alt tip de argument si un alt aplomb umberto eco care a citit 2,3 mii de carti da poate sa faca critica literara poate sa scrie ce vrea poezie proza etc etc etc daca citim in fiecare zi una bucata carte adica o carte si nu un pif sau cutezatorii timp de 32 de ani fara oprire se ajunge la urmatoarea suma 12.000 buc citite deci marja este foarte mica in cazul oamenilor normali oamenii normali nu ar trebui sa aibe ifose nici cand le este criticat un text nici cand critica un text asa ca hai sa fim mai relaxati si foarte important hai sa vedem pe care craca ne aflam fiecare si la scris si la critica literara asta este umila mea parere | |
| = mulțumesc. | Valeriu D.G. Barbu [23.Nov.13 21:21] |
| cred că înmulțirea comentariilor prin care ne exprimăm opiniile față de un text oarecare, poate lăsa impresia că îmi place polemica... vă mulțumesc pentru părere și voi ține cont de ea. Și iată, un rezultat tot este, v-am citi din textele postate aici... și m-am lămurit. Sunt de acord cu dumneavoastră în unele idei dintre cele expuse aici - vă doresc liniște sufletească și putere de creație | |
| + Valeriu D.G. Barbu - va trai | Nache Mamier Angela [24.Nov.13 10:25] |
| Subiectul acestui poem nu e lejer,este un poet care etaleaza(poate cam grabit) o durere surda,o drama contemporana cotidiana,un sentiment de zadarnicie,caci pentru poet ,locuitor în occident,acest "strain" încarneaza existente complicate,pe drumul exilului...Un filon deloc simplu de atacat,de aceea mai poate fi lasat în gestatie caci autorul are ceva de spus,de ex . :"orchestre si santiere ma ateapta"...,"buretele umbrei","frontul irosirilor","cine va putea trăi viața mea cu atâtea erori mai bine ca mine?" "totul se petrece înaintea mea orchestre și șantiere m-așteaptă, verva-i intactă în urmă cineva tot șterge tabla cu buretele umbrei amintirile toate sunt ale unui străin ............................................ pe frontul irosirilor doar eu sunt apt să lupt și cine va putea trăi viața mea cu atâtea erori mai bine ca mine?" pentru acest "front" al unei lupte cu sinele într-un context european controversat,(desi ar fi de evitat precipitarea ),acord o stea de încurajare | |
| = folosesc... | Valeriu D.G. Barbu [24.Nov.13 10:41] |
| răspund întâi doamnelor: mulțumesc și mă gândesc să folosesc încurajarea pentru a vedea viitoarele texte, ați surprins perfect drama emigratului din țara lui și din sinele lui... Domnului Octav Luca, din păcate comentariul meu a căzut sub al dumneavostră, și se poate înțelege că mă refeream la cele ce ați spus, ceea ce ar fi o eroare. Sunt total de acord cu lectura și mă strădui cât permite timpul liber. Poate că nu era rău să trec textul la personale, astfel, are dreptate și Dl. Liviu. mulțumesc tuturor și vă doresc binele viu | |