Comentariile membrilor:

=  Cunoaștem, dar nu știm prea mult	George Pașa [20.Oct.13 21:28]
N-am vreun cod pentru acord, nici vreo taină pentru-o rană. Totdeauna știm prea puțin din ceea ce s-ar putea cunoaște. Bucuria de a fi e și ea o taină, cum spui. Are nebănuite tâlcuiri, și ochiul interior trebuie focalizat mereu spre ceea ce ar putea fi. Uite, ai găsit un sens în căutarea acelor urme pe apă. Mi-amintești, cumva, de sfinții aceia simpli din filmul rusesc pe care mi l-ai trimis. Ei nu păreau a ști nimic, însă prin simplitatea existenței lor călcau pe urmele Celui Preaînalt. Cunoașterea este însoțită, din păcate, de multe ori de trufie. Și de aici îndepărtarea de înalta smerenie. Poate "o matematică a sentimentelor" ar if mai potrivită?
=  acolo-n pălăria cu vorbe	Ioan-Mircea Popovici [21.Oct.13 08:19]
Prietene, ai ocolit lema și ai intrat în dilema "care celălalt". Undeva pomenesc numele lemei. Căutarea rămâne deschisă. Undeva-mi aduci aminte de vorba părintelui Arsenie Papacioc. Pe tema cunoașterii, mama avea și ea o vorbă: "ai grijă Mirciuță. Decât savant tuberculos, mai bine măgar sănătos". Vorba Părintelui o las în galerie, acolo-n pălăria cu vorbe. Mersul pe ape-i o temă fundamentală. Filmul de pe youtube e o poveste frumoasă. Sigur că-n bila albastră intră toate. Si cu cat raza-i mai mare, cu atât contactul cu necunoscutul este mai extins. Călare pe cal, lucrurile se văd întotdeuna altfel. Imi cer scuze dacă a fugit vreo literă sau două și-au mai schimbat locurile. Important este: să fie-n firea sufletului. Penru cei care cred de la distață este altă poveste. Aveam un prieten, Mișu din Voiajul. Și-a construit el o troiță, din smerenie, zicea el. Dar el era certat cu "Tatăl nostru". Zicea: cum o să-i iert eu celui care mi-a greșit. E smerit mândrulețul, spunea tata prietenului meu. In galerie-i lumina interioară. Despre acesta vorbesc cei doi. Unul în ciclul Vânzătorul de aripi, celălalt aici.
=  de pe scara cu iederă	Maria Gheorghe [21.Oct.13 15:41]
«azi știu mai multe ca ieri cu toate acestea parcă mai bine-ar fi fost să știu mai puțin» «bucuria de a fi» cred că stă prea puțin în «a ști», și mai mult în acel meticulous «a tâlcui» după labirintul sufletului... «viața, dragostea, banii, prietenii și trandafirii... nu vom ști niciodată zgomotul, și nici culoarea firii lucrurilor când eram copil înalt cât trei mere vorbeam tare, ca să fiu bărbat și spuneam neîncetat : știu, știu, știu, știu... era la început, era primăvară... azi știu, știu că nu voi ști niciodată uităm atâtea seri de tristețe dar niciodată o dimineață de tandrețe» «Cel mai mult mi-a plăcut» tâlcul acesta : «să fiu același ca cel care mi-a spus să căutăm împreună urmele lui pe apa»
=  El nu tace	Bejliu Anne-Marie [22.Oct.13 18:42]
cel de azi nivelat de durere cunoaște cântecul bucuriei și-l exprimă clar cel de ieri era mim al bucuriei de a fi cel de mâine va ști mai mult "a tâlcui" bucuria de a fi în oglinda neciobită de patimi ----------------- "cel mai mult mi-ar fi plăcut să fiu același ca cel care mi-a spus să căutăm împreună urmele lui pe apa" ------------ El nu tace continuu se aude rostirea Sa El caută împreună cu tine cu fiecare dintre noi urmele pașilor Săi pe apă pașii care transced umanul cu nevoile necazurile tristețile iluziile -roade ale minții tulburată de frica de a fi ceea ce suntem din primele gesturi ale modelării noastre de către El azi printre șuvoaiele de apă ale cascadei Ioan cel de azi prinde vie în inimă suflet spirit forma născută întru bucuria curată profundă a piramidei Iubirii Lui
=  cetatea lemelor	Ioan-Mircea Popovici [23.Oct.13 18:04]
În căutarea lemei, am luat cu asalt cetatea lemelor, din triunghiul cetățior. Luaserăm și trompeta cu noi. Plănuiserăm să legăm între ele lemele într-o teoremă de calcul variațional, cu ajutorul celor trei berze. Aveai tu o tâlcuire a cuiburilor de barză și-a celor trei cetăți: Ibida, Enisala și Histria. Când am întrebat ce plan ai, la început ai tăcut. Apoi ai spus că-n galerie. derivatele parțiale-și intră-n rolul. Cele de ordinul I la intrare, cele de ordinul II, în proba arcului lui Ulysse. acum se vede mai bine de unde vine starea acesta «parcă mai bine-ar fi fost să știu mai puțin» poate că da poate că nu