| + anastasia | marin badea [03.Oct.13 06:47] |
| un poem gradual tensionat, cu o viață proprie, care are puterea să transmită o stare aproape întunecată, dar plină de emoție. în fond, e posibil ca și stelele să-și aleagă, poate absolut la întâmplare, câte un om, nu neapărat norocos, pe care să-l urmărească toată viața. las aici un semn de trecere, mai ales pentru anastasia, cea pierdută printre oameni, câtă vreme înțeleg că ea trăiește într-o altă realitate: a spațiului liric, unde numai inima eclozează. | |
| = Multumesc | Gabriel Nicolae Mihăilă [03.Oct.13 11:46] |
| Ziua tocmai a devenit una frumoasă! Anastasia mea a primit flori multicolore. Mulțumesc Eugenia Reiter, mulțumesc Marin Badea. | |
| = hmm... | Diana Manaila [08.Oct.13 11:42] |
| intr-adevar un poem...cu viata proprie...in care emotia imbraca nuante, in care ritmurile sunt inedite....luminile, bustenii, uniforma, pamantul, distantele, dormitul pe burta, precum un gest de indepartare ...iubirea...un soare care se stinge primul....o Anastasie pierduta printre oameni... nu, nu ai dezamagit...foarte placuta trecerea | |
| = da, | Gabriel Nicolae Mihăilă [08.Oct.13 23:58] |
| îți mulțumesc de vizită și semn Diana. Știi cum e? unele apropieri nu mor niciodată, așa e și cu Anastasia mea. | |