| = Interesantă găselnița... | Rodean Stefan-Cornel [17.May.13 10:21] |
| Domnule David, Mie îmi place dublul joc de cuvinte "adormit-trezit" respectiv "buștean-surcele". Sper, din toată inima, să fie original. De asemenea, prozodia pare corectă. Dar, în opinia mea, primul vers este în plus din două considerente: - mesajul din el se regăsește, oricum, în ultimul vers - pus la început strică totul, devoalează poanta. Ar mai fi de pus o virgulă după "șine". Succes! Cornel Rodean | |
| = Ajustare | David Valentin [17.May.13 15:15] |
| Stimate domnule Rodean, Mulțumesc de vizită. Puteți să fiți convins că nu m-am inspirat din creațiile confraților. Cu toate acestea, am o epigramă scrisă in acest an, care este aproape identică cu o creație a lui Alexandru Clenciu, scrisă acum 20 de ani . Nu citisem epigrama, am găsit-o întâmplător. Până și titlul era asemănător. Spun asta, pentru că se întâmplă și astfel de lucruri ce țin de paranormal sau poate de o anumită gândire in termeni epigramistici. Am ajustat epigrama și cred că este mai bună acum. Oricum serialul dumneavoastră despre prozodie m-a ajutat foarte mult, ca și observațiile colegilor. Aș vrea să vă mai întreb, care considerați că este raportul între valoarea epigramei și lungimea versului? | |
| = Răspuns la problemele abordate | Rodean Stefan-Cornel [17.May.13 16:25] |
| 1. Da, și mie mi se pare mai bună acum, dar au mai rămas, în opinia mea următoarele probleme ușor de corectat: - trebuie pusă o virgulă după "șine" ("acum un an" trebuie să fie între virgule, deoarece este o explicație suplimentară cu privire la acțiunea descrisă); - trebuie eliminată virgula de după "păhărele" (între subiect și predicat nu se pune virgulă). 2. În opinia mea, lungimea versului trebuie să respecte un element din definiția epigramei, acela că acest tip de creație este de dimensiuni reduse. Din practică, precum și din opiniile unor teoreticieni avizați, rezultă că epigrama sub formă de catren nu trebuie să aibă lungimea versurilor mai mare de 11 silabe (12 la versuri scrise în ritmuri cu picioare trisilabice). Aceasta este și opinia mea. Referitor la limita minimă, cea mai folosită este măsura de 6 silabe, dar sunt exemple de epigrame cu versuri mai scurte, chiar de câte o silabă; aici opiniile sunt împărțite, nu mulți mai încurajează, astăzi, acest tip de măsură în epigramă. Referitor la raportul între lungimea versului și calitate epigramei nu cred că se pot da sentințe de genul "este foarte bună deoarece are versuri scurte, de 6-7 silabe", sau "nu este grozavă deoarece are versurile cam lungi, de 10-11 silabe". Spun aceasta deoarece am, citit epigrame cu versuri scurte, de 6-7 silabe care aveau cuvinte "de umplutură", puse doar pentru rimă și scrise, în general, într-un limbaj alambicat, redundant, în timp ce la alte catrene, cu versurile de 10-11 silabe, deci mai lungi, fiecare cuvânt contribuia la pregătirea și construirea poantei, într-un stil concis. Bineînțeles, sunt opiniile mele, expuse ca răspuns la ce m-ați întrebat. Succes! Cornel Rodean | |
| = Încă un pahar | David Valentin [20.May.13 09:58] |
| Stimate domnule Rodean, După lupte seculare care au durat trei luni, am prins trenul cu o prima epigramă spre pagina principală. Trebuie sărbătorit. Mulțumesc pentru sugestii și ajutor. Cred că a fost un semn; Am scos din Atelier Mergând pe drum de fier, Surcelele de lemn. O zi bună! | |