| = dor și doare | Cristina Rusu [04.May.13 12:23] |
| ți-a mai venit ție o idee despre cum e dorul. papucii cu trei mărimi mai mici m-au dat gata. oare cînd îmi va fi dor de cineva să mă gîndesc la asta? cu punctul de lumină chiar e frumos acolo, cele două versuri. mă așteptam să lungești dorul cît o zi de post, dar uite că ai venit cu un poem mai concentrat. e rău tare cînd ți-e dor de cineva cu papucii așa de strîmți :) Sărbători Pascale fericite, măi dorule bia | |
| = Lumină vie ...tuturor | Valeriu D.G. Barbu [04.May.13 12:35] |
| am probat înainte de a scrie, să mă încalț cu pantofi strâmți și puși invers...! (dacă mă vedea careva chema salvarea) dorul devine un viciu, când sunt acolo, vreau aici... și invers! - trăiesc o permanentă stare de dor și nu-mi găsesc poziția - bine că Sfintele Paști mă mai astâmpără într-o cumințenie semifățarnică - tuturor agoniștilor și întâi ție Bia, fiindcă ție îți răspund și te prețuiesc mult, vă doresc Lumină Vie în suflete | |
| = despre călătoria inimii tale | Oana Hemen [05.May.13 20:19] |
| ”dorul... este ca și cum ai fi obligat să porți pantofi cu tocul la vârfuri și cu cel puțin trei mărimi mai mici – tu ai putea să mergi așa?”- O definiție a dorului rotundă, asemenea unui film cu glezne curbate de bătături și degete înfipte în ace, care debutează și se-ncheie în cădere. Și vizualizez găoacele din care sare lumina, spre care se îndreaptă o inimă desculță. Minunat, cum am început să citesc poezia, inima mea și-a scos tălpicii și și-a rupt baretele. Felicitări! Mai trec... | |
| = cam | Raul Coldea [06.May.13 00:16] |
| nu am înțeles niciodată rolul punctelor de suspensie din interiorul versurilor, de parcă autorul și-ar proiecta rostirea cu emfază a propriilor versuri. dincolo de adsta, poemul de mai sus are ceva fain pe undeva. strofa a doua mi se pare cea mai bună (cu excepția rimei involuntare(?) dor - onor). A, apropo...cred că e de prea multe ori "dor", oricum...mi-ar fi ajuns o singură dată, la început, nu de 3 ori. pantofii mici încălțați invers sunt faini, dar cred că imaginea nu își atinge în totalitate scopul, rămâne undeva la nivel declarativ. din nou: "un punct de lumină încearcă să-mi descheie nasturii umbrei de trup prin punctul acesta văd hologramele fostelor exerciții de iubire" și cam cu asta rămân. raul | |
| = Oana și ...Raul | Valeriu D.G. Barbu [06.May.13 01:22] |
| Oana, sărut mâna, inima ta desculță o să culeagă vibrațiile libertăților, ai să vezi... Raul, salut și mulțumesc puctele sunt un vechi obicei de-al meu... și nu musai greșit, dar nici corect au rolul de a sugera o pauză în recitare, așa-i, rima acolo este involuntară,repetiția alt viciu păgubos - datorat traducerii | |