| = la întâiul... | Valeriu D.G. Barbu [30.Oct.12 12:05] |
| Între clopote se înfiripă nu doar armonia, creatoare de forme materiale, între clopote se păstrează memoria cotidianului partea soft; copilul lumii însingurat din naștere, cum suntem fiecare, își asumă golul și-l umple cu visuri, va reinventa satul, numai să treacă odată iarna... Între clopote crește veșnicia Povestea nu-i pentru ureche, nici ochi, este pentru istorie... ea se înnobilează cu astfel de trăite momente. ,,un cântec din lemne de foc adoarme peste noi istoria cea mare a uitat să încuie ușa’’ titlul mă întoarce la întâiul meu acasă | |
| = re VAleriu Barbu...sigur ca te intoarce, si pe mine... | Anni- Lorei Mainka [09.Nov.12 16:48] |
| ...m-am intors acasa acest titlu, aveam multe la alegere, titluri mai gasesti in visele cu ochii deschisi, dar miezul nu prea se arata...eh, acum e bine, si ma bucura si aparitia ta aici, si vorbele pe masura caldurii cu care am incercat sa aud si sa schitez clopotele. | |
| = Ș'așa-mi vine câte-odată... | Romulus Campan Maramuresanu [09.Nov.12 23:57] |
| N-am găsit nimic să-mi aline durerea citirii... Am încercat să fug, sperând să nu m-ajungă din urmă certitudinea identității căreia de 50 de ani îi ard in fiecare zi certificatele de naștere-mi... Cineva mi-a spart pușculița în care m-am ascuns, și tare mă taie cioburile. Mă iartă Anni că n-am mai trecut pe la ușa-ți... Ies rar pe-afară, și mi-e lehamite de câini... rcm | |