| = M-ai atenționat | Valentin Irimia [01.Oct.12 23:49] |
| cândva că nu i se potrivea titlul unui poem de-al meu și aveai perfectă dreptate. Nu aș fi dorit să-ți întorc gestul dar textul de mai sus e deosebit de reușit și ar fi fost perfect cu un titlu mai adecvat. Nu mi-a sugerat nici un :"veni, vidi" ba chiar la începutul și la sfârșitul poemului e vorba mai curând de întoarcere. Textul e plin de trăiri și simțăminte chiar dacă nu sunt dintre cele mai confortabile dar poezia înseamnă implicit suferință.Mi-au plăcut enorm versurile:"ingerul meu e prea leneș să mă ajute" și "dar eu respir cel mai scump oxigen". Ne citim în continuare Valentin | |
| = răspuns Valentin Irimia | slavu diana [02.Oct.12 14:18] |
| ...veni, vidi, ...am venit, am văzut! este vorba de lumea asta care îmi este ostilă, din păcate eu scriu mai mult despre suferință, deci, am venit, am văzut - viața asta, lumea mea albastră, din imaginașia mea, posibila mea viață ca ...vrabie...mi-a fost mai bună, m-aș întoarce , dar nu mă mai vrea.. este și o revoltă către Tine (Doamne)că nu-mi curmi cumva suferința, chiar îngerul meu a aobosit....nu-mi doresc să fie o impietate....chiar titlul "IMPIETATE", ar fi mai bun , Valentin? Diana Slavu | |
| = Dacă lumea albastră nu te mai vrea, atunci | Nicolae Sorina [02.Oct.12 16:45] |
| te vor florile mele albastre (zorele mele). La fel de importantă este și căderea ca și urcarea. Din suferință venim. Îți doresc multă iubire din partea celor apropiați. Mi-a plăcut mult ultima parte a ”lumii tale albastre”: ”dar eu respir cel mai scump oxigen e luxul suprem... am fost vrabie altundeva m-aș întoarce să mă împac cu mine dar lumea albastră, nu mă mai vrea.” ...te vor zorele mele Diana. Cu drag, Sorina. | |
| = flori, păsări întro lume albastra | slavu diana [02.Oct.12 18:55] |
| Sorina ,mulțumesc pentru zorele, mie cândva vrabie... îmi plac vrăbiile pământului....viața păsărilor pare ușoară, oare? ești un om frumos, generos, iubire și ție îți doresc, Diaana | |
| = fără vici? | elena giurgiu [02.Oct.12 18:55] |
| Diana, un poem trăit! "mestec o durere ca o izbăvire", da, cam asta-i viața! Într-un fel poemul tău m-a dus cu gândul la titlul unui roman citit demult, "Victorie minus unu". Nicio victorie nu e întreagă așa cum înfrângerea are și ea o parte de biruință.Și eu cred că albastrul definește fericirea! | |
| = Am recitit | Valentin Irimia [02.Oct.12 18:55] |
| cu mare atenție textul și nu,nu este vorba de nici o impietete. Poate doar în afirmația ta:"revoltă către Tine(Doamne) că nu-mi curmi suferința". În text totul e curat chiar și din abisul frământărilor tale, uite folosești termeni ca: izbăvire, ritual biblic. Cred că toți avem un călcâi întors spre trecut și celălalt spre mâine. Chiar eu în motto-ul de pe pagina mea personală am scris: "Viața poate fi înțeleasă privind în urmă dar poate fi trăită doar privind înainte". Nu mai știu de unde am reținut-o dar reprezintă un mare adevăr cu toate că nu prea găsește aplicabilitate nici la mine. De fapt tu ai dat o definiție desăvârșită a vieții în poemul tău: Viața -o parcurgere pe coardă în echilibru precar". Tot cu prietenie! Valentin | |
| = Elena , Valentin, mulțumiri | slavu diana [03.Oct.12 06:47] |
| Elena, incredibil cum vezi tu fericirea în poemul ăsta, doar prin albastru, ești incurabil o optimistă, ști chestia cu paharul....voi căuta și eu romanul, mulțumesc Valentin, cât efort de a reciti scrisul meu, ești meticulos, parcă te văd mergând cu încredere pe coarda ce-i viața mulțumesc, amândurora cu prietenie Diana Slavu | |