| + Cozan, regele a spus.... | Maria Prochipiuc [25.Sep.12 09:46] |
Aruncarea pietrei în râu mă duce cu gândul că femeia este cea care trebuie să modeleze piatra, de fapt inima bărbatului, ca prin botezul apelor să ajungă la puterea adevărului încât să poată muta și munții din loc doar cu un cuvânt. Dacă aș spune că e un poem filozofic, e posibil să nu-l pot descifra, așa că, mă modelez după fiecare vers să-i înțeleg sensurile, dar mai ales adevărurile, fiindcă aici adevărul cu adevărat nu se trâmbițează, ci trebuie aflat. Nu ar fi prima dată când cineva ajunge să se întrebe: ești sufletul meu, pentru ce m-ai părăsit? | |
| = ... | dorin cozan [25.Sep.12 20:38] |
| intuitia sensului din interogatia finala mi-a placut.multumesc. cred totusi ca nu trebuie insistat pe "binefacerile" adevarului, ci mai mult pe principiul fortei care transforma realul. seamana cu nietzsche, unde adevarul nu se cauta, ci se creeaza. si, logic, se impune. | |
| = "Abraam, regele, a spus:" | Gabriel Nicolae Mihăilă [28.Sep.12 14:52] |
| Repere mistice aduse în modern, un episod prezent în viață și într-o moarte diferită de cea fizică. Un poem bun, mi-a placut foarte mult, si finalul ce lasă "atot-întrebările"... | |
| = asta e. | dorin cozan [30.Sep.12 16:47] |
| mersi, gabriel. stiu ca e greu sa spui ceva sub un astfel de text inteligent, si ma refer aici la cei care nu au lasat niciun semn, desi s-au mirat foarte si mult le-au placut. eu insumi il recitesc si ma minunez...asa ca uit sa mai zic ceva.. asta e. | |