+ Vintage... | Emil Iliescu [19.Jul.12 16:49] |
Un text despre lucruri sărace și despre oameni bogați, proprietarii lor. Câtă bogăție de sentimente, trăiri neștiute, armonii sufletești, drame existențiale, nu ascund obiectele prin care unii dintre noi încearcă să-și câștige existența pe un metru pătrat de asfalt, în târgurile de vechituri. Așa ne place nouă să le numim, târguri de vechituri. De fapt, ele sunt adevărate comori, fiecare ascunzând o poveste mai mult sau mai puțin tragică. Sorin, îmi place maniera ta de a descrie lumea cu micile-marile ei probleme. Mai ales, finalul cu imaginea ușor fantastică a copilului cerșetor, oglindindu-se într-o ușă cu vitralii. Pe de o parte, copilul, simbolul sărăciei, pe de alta, vitraliile, simbolul bogăției. O cască, un destin, o poveste, un samovar, pantofi care au spălat cu talpa lor arealuri neștiute sau evenimente demult apuse... Felicitări pentru acuratețea scriiturii tale! Cu prietenie, Emil Iliescu P.S - Obsedant și tragic, modul în care nu se citesc pe Agonia nici măcar textele scurte de proză... | |
= Mulțumesc! | Sorin Coadă [22.Jul.12 00:13] |
Mulțumesc! Ați surprins în cuvinte frumoase multe din sensurile acestui text. | |