| + cuib în piept | Lavinia Micula [26.May.12 13:56] |
| un puternic impact asupra sensibilului și frumosului exprimat prin acest text, Diana. îmi plac imaginile și timpul care trece prin ele folosindu-se de fiecare personaj întâlnit aleator și în același timp cu o neașteptată precizie. ar mai fi nevoie, din loc în loc, de mici retușuri. în ansamblu, un text care merită atenție. | |
| = re Lavinia | diana dumitraciuc [26.May.12 14:55] |
| despărțirile pot fi frumoase, lirice. cât despre retușuri, te cred. îmi cam tremură mâna la exprimare, la așezat cuvintele, timpurile, probabil se simte nesiguranța limbii după patru ani departe de casă. merci á toi, thais. și mulțumesc mult, Eugenia. | |
| = prin excelență feminin (probabil) | Vasile Munteanu [26.May.12 15:54] |
am parcurs textul până la capăt dintr-un singur motiv: speram ca finalul să îl salveze; n-a fost să fie; (dpmeudv) trăsătura fundamentală a acestui text este cabotinismul; trucuri stilistice ieftine, comune (multe preluate așa cum au fost întâlnite), asezonate cu franțuzisme a la "Emannuelle"; am încercat să empatizez, să descopăr o urmă de fior sau măcar de nostalgie; recunosc că nu am reușit; probabil că această calitate este prin excelență feminină. | |
| = re Vasile Munteanu | diana dumitraciuc [26.May.12 16:55] |
| nu o să-mi apăr textul, sunt conștientă că dezamăgește pe unii. l-am comis, l-am îndopat cu franțuzisme, păsări și alte dulcegării prin excelență feminine, i-am ratat sfârșitul, apoi i-am dat drumul. acum e pe cont propriu. îmi recunosc mediocritatea, îmi asum amatorismul, scrisul e doar o joacă de-a cuvintele, nu mă iau în serios. ca o gospodină de weekend care intră în bucătăria de cuvinte și face o crème brulée. Cliché, de data asta, pas touché. un sincer mulțumesc pentru punctul de vedere. | |
| = ne me quitte pas | bedau simona [26.May.12 23:32] |
| Brel,Cabrel,Gainsbourg...mi-a placut mixul acesta :) Aleg: "în orașul de turtă dulce în joacă ne aruncăm inimile în sus să vedem care atinge primul cerul timpul se scurge prin buzunarele sparte în urma noastră o pasăre uriașă ciugulește orele zilele anii devenim tot mai mici și uităm drumul înapoi tu soldatul cu cheiță programat să plece eu păpușa de porțelan care plânge ne me quitte pas" | |
| = moi aussi | radu stefanescu [26.May.12 21:30] |
| textul fiind la rec, am citit și eu - evident, subscriu ultimei opinii, dar nu de asta m-am oprit aici. ce-mi pare bizar e modul în care această dramoletă cu mare priză la publicul simțitor reușește să-mbine, dumnezeule (mon dieux) în modul cel mai armonios cu putință maneaua cu opereta, într-un soi de vodevil intergalactic gen coana chirița și-a pierdut umbrela-n cherbourg, remix pe cît de haios, pe-atît de parșiv - fiindcă în ciuda finalului cumplit de previzibil, nu știu cum dracu face, dar te prinde - poate pt. că sufletul tău simplu de cititor însetat de acțiune speră pînă la ultima silabă (aiurea) că măcar de data asta ea va fi cea care-i oferă papucii (chaussons) sau dacă nu, măcar îl împușcă cu cruzime-n oul roșu dintre, cu toate că în final pistolul se dovedește a fi fost cu apă de cologne, și tout le monde pupat peața endependenți în place la concorde. | |
| = non je ne regrette rien | diana dumitraciuc [26.May.12 23:09] |
| oh lá lá, Monsieur Radu, regret că nu vă place glazura de chocolată. data viitoare mă fac bărbată, îmi iau pușcă și ciuruiesc toți porumbeii în place de la concorde, parol. simpatic comentariul și dacă privesc prin ochii dvs de vulpoi, da, acum văd ridicolul, dar fapta e consumată, nu mă mai întorc la el să-l ucid cum ar fi meritat. în febra scrierii, siropul ăla a fost stors din simțăminte sincere, dar, na, așa e inima unora, nu atinge note prea înalte și se scaldă în drame de duzină. cordial, o demoazelă ce-a mâncat prea multe bezele îmbibate in lichior de portocale. apropo, nu mi-ați văzut umbreluța roz bombon? ofer în schimb un borcan cu șerbet de trandafiri | |
| = re Simona | diana dumitraciuc [27.May.12 00:11] |
| din cutia de bomboane, ai ales o pralină în formă de inimă | |
| = . | Alexandru Gheție [27.May.12 08:03] |
| sunt interesante primele două grupaje. tocmai pentru că au acel gust de liquor franțuzesc. îmi place cum se intră în text, cum se fac acele lipituri, ca într-un film vechi :) de la al treilea grupaj însă ceva cade. metafora apare obsedant și nu cred să aducă ceva nou. ca și cum pasărea aceea n-ar putea să se ridice de la pământ. în rest - imagini frumoase, sensibilitate și... fantezie :) mai trec | |
| = . | cezara răducu [27.May.12 07:02] |
| "treceau prin laguna zilei doi copii cu miracole strânse în plete își scoteau inimile și le aruncau în soare" și ar mai fi.. | |
| = une-due (ça serait le temps avant la finale) | Petru Teodor [27.May.12 08:44] |
| Charles Aznavour m-a atras aici. foarte interesante primele două strofe. cumva există o diluție în strofa 3. (nu mă pot abține - ai auzit de dragostea unui porumbel/guguștiuc? e cumva mai tragica decât cea a păsării paradis, ce mie îmi lasă impresia de păun.) șșș nu plânge lolita (copilăria întreagă în aceste cuvinte) închide ochii (în final redundanța îmi dă impresia de suflet tânăr, ceea ce-i bine, zic eu, pe de o parte, dar poate să împiedice cumva saltul ce l-ai dori într-un final, pe de altă parte). (pt.) | |
| = re-uri | diana dumitraciuc [27.May.12 12:13] |
| vă mulțumesc pentru păreri, înseamnă mult pentru mine. nu mă așteptam la așa vizite, îmi cer iertare pentru păcatele literare. textul ar fi mai degrabă o eliberare, dar nu m-am priceput mai bine să transpun stările în cuvinte. am alunecat în melodramă, ar fi trebuit să vin cu un final mai puternic, n-a ieșit, dar mă bucur dacă măcar ceva a reușit în el. mulțumesc pentru sfaturi, știu că sunt multe de îmbunătățit, iar aceste analize îmi sunt folositoare. Alex, ai dreptate, de la al treilea devine tot mai personal, mai ancorat în prezent și mai greu de controlat patetismul. mulțumesc și mereu binevenit Cezara, ce întâmplare... și îmi place mai mult grupajul tău Petru, uite că nu știam despre dragostea porumbeilor, pasărea paradis m-a atras mai mult pentru rezonanța exotică. așa e, sunt multe copilării, iar finalul nefericit, poate lolita o să mai crească în timp. mulțumesc și numai bine | |
| = demain, il ne restera rien | Alina Mihai [28.May.12 21:53] |
| gainsbourg cu birkin, nabokov, Mr.M (ăsta-mi sună a Mr. Big, din sex and the city), aznavour, "life is a box of chocolates you never know what your gonna get", jacques brel, francis cabrel (accentul ăla pe "a", nu-i niciodată ascuțit ... nici în "à mourir", nici "oh là, là, là" și oriunde-am încerca să-l punem!), "how to kill a mockingbird", exupéry et le renard, alfa rococo, mon "p'tit soldat de plomb", hubert mounier ...etc, etc... ce vreau să spun e că le-am văzut. ce vreau să sublinez e că nu le-am potrivit nicicum împreună. nasol e că mai sunt...simboluri peste simboluri, adunate cu gămada, puse cu brațul. și-un cortegiu de aripi care mai reale, care mai din povești: pasărea de foc, pasărea paradis, o pasăre și atât, bufnița, altă pasăre nenăscută, încă una uriașă tura asta. și, peste astea, oglinda. dar nu unica, ci ultima din șir. să mai spun de exploratrul intergalactic? ps. lolita, de-aia-i lolita, că nu crește. păcatu-i că, dacă face figuri și se maturizează, e plată, bolundă chiar și plină de frustrări. | |
| = re Alina | diana dumitraciuc [29.May.12 00:03] |
| dacă luăm un text la pieptănat, se găsesc mereu asocieri și chiar ai adus unele de care abia aud (alfa rococo sau hubert mounier). mda, acum văd și eu c-am scăpat rău accentul, désolée. mulțumesc pentru observații. asta e, a ieșit o ciorbă de păsări și cu toate cele de prin bucătărie, oricum se voia doar o cochetărie | |