| + Felicitări! | Gârda Petru Ioan [14.May.12 08:42] |
| Toate epigramele sunt excelent construite, toate au poantă bună și chiar dacă unele idei n-or fi total noi, sunt foarte bine puse în valoare. Tema a impus o atitudine civico-politică față de cei care risipesc moștenirea acestui popor cu iresponsabilitate, o temă pe care e greu s-o tratezi dacă nu ai ochii deschiși și picioarele pe pământ. Că e nevoie de talent se subânțelege. Cea care mi se pare în fruntea tuturor este Președintele salvator. Mai ales pentru aceea îți dau o steluță, cât ești tu de șefă! Mi se pare că ai fost premiată, nu ne spui? O replică De la străbunii ce luptară Și viața și-au jertfit, cândva, Am moștenit această țară, S-avem de unde… emigra! (Vali Slavu) Fără soluție Mereu tenace și perfid, Necazu-n viața mea pătrunde; Problema e că-s apatrid: Aș emigra, dar n-am de unde! | |
| = Dimitrie Jega | Eugen Sfichi [14.May.12 11:03] |
| Comentez eceeași epigramă: „Mama soacră m-a-ntrebat Ce m-aș face dacă moare; I-am răspuns îndurerat Să mă pună la-ncercare.” Când soacra lui a simulat, Ca o verificare, Sărmanul s-a împiedicat De piatra de-mcercare. E lăudabil efortul domnului Ionel Iacob-Bencei. Pe 21 aprilie Dimitrie Jega ar fi împlinit suta de ani. În memoria acestui mare epigramist, voi adăuga câteva dintre epigramele sale: Dilemă Trec ani și ani și nu se-ndură Să-și schimbe viața. Stă și-așteaptă. Păi, cum s-apuce calea dreaptă Când toți îi cer... o cotitură? Epigrama Epigrama-i muză calmă, Care-atunci când se ivește, Te alintă cu o palmă Și cu alta te cârpește. Unui avocat Astăzi s-a-ntrecut pe sine, Apărând ca niciodată, Iar clientul său, în fine, A ieșit basma... vărgată. Termometrul Are-un trup frumos, gradat, Dar nu-mi place nici de frică; Eu, sărmanul cad la pat, El, din contră... se ridică. Final de experiență conjugală Rând pe rând au cam trecut Anii noștri cei frumoși... Toată viața m-ai cusut, Iar acuma mă descoși. Autoepitaf Acum că totul s-a sfârșit, O mărturie se cuvine: Sunt pur și simplu fericit C-am fost contemporan cu mine! Dimitrie Jega Vali a comentat una dintre cele mai bune epigrame ale lui Dimitrie Jega. Post scriptum Uitasem că eu nu am trimis catrene. | |
| = O confirmare | Prundoiu Dan [14.May.12 11:37] |
Nu contează culoarea politică Parlamentarii-n România, Că-s roșii sau portocalii, Își fac temeinic datoria: Ne bagă țara-n datorii! V.S. Indiferent cum e vopsit, Parlamentarul - om integru - A preschimbat, necontenit, Al nostru trai, în roz... spre negru! Dan-T | |
| = Moștenire | Eugen Sfichi [14.May.12 17:13] |
| De la străbunii ce luptară Și viața și-au jertfit, cândva, Am moștenit această țară, S-avem de unde… emigra! (Vali Slavu) Epigrama e foarte bună. Îi dau o replică lirică: E ca mătasea țara ta, Din care gânduri dragi poți toarce Și ai de unde poți pleca Și ai și unde te întoarce. E.S. | |
| = Felicitări! | Chitul Grigore [14.May.12 20:07] |
| Un grupaj foarte bun, deși temele nu au fost deloc ușoare. Preferatele mele 2,4,3,1. Foarte inspirate și replicile la epigrama lui Dimitrie Jega. | |
| = Vă mulțumesc | Vali Slavu [15.May.12 06:23] |
| pentru aprecieri și pentru replicile reușite! Din acest grupal, mie mi-a plăcut cel mai mult epigrama „Moștenire”. Pentru epigrama despre soacră, am mai avut o variantă. A trebuit să aleg două din trei și am renunțat la ea. Dar dacă tot am scris-o, măcar s-o postez aici, să nu se simtă chiar așa nedreptățită. :) Alarmă falsă Soacră-mea, de-o vreme-ncoace, Tot se laudă că moare, Dar e bine și vivace, Însă eu mai am răbdare… | |
| = Dublă salvare | Rodean Stefan-Cornel [15.May.12 13:44] |
| Meritul principal al acestui grupaj este acela că a salvat cele două teme stabilite, în sensul că a mai atenuat din îndârjirea cu care ele (mai ales prin "indicațiile și orientările" scrise cu alte caractere) conduceau spre o anumită abordare partinică. Altfel spus, autoarea, în mod elegant, a respectat temele, dar "nu a mușcat momeala". De fapt, salvând temele, și-a salvat și propriile creații, pe care le poate depune în portofoliul personal, unele dintre ele rezistând și după concurs (cât de mult, vom vedea). Remarc, de asemenea, echilibrul valoric, atât între teme, cât și între epigrame. Toate catrenele mi se par atent construite, greu se poate spune că sunt scăderi valorice la unul sau la altul, dar nici nu se poate afirma că vreunul este cu totul și cu totul nemaipomenit de bun. Faptul că printre atâtea alte preocupări de serviciu și de familie, printre atâtea alte sarcini legate de Agonia și de publicațiile la care colaborează, printre atâtea alte concursuri la care trimite constant, a reușit să scrie, pe teme impuse, șase catrene mai mult decât onorabile, este, în opinia mea, o dovadă că Vali Slavu are încă resurse, care nu sunt la îndemâna oricui. Felicitări pentru premiu! Cornel | |
| = Am și eu o părere | Constantin Iurascu Tataia [16.May.12 13:05] |
Subscriu integral la părerile lui Rodean, are perfectă dreptate când afirmă cî Vali Slavu a făcut eforturi deosebite ca să onoreze temele vizibil direcționate spre clănțăneala politică. A scris echilibrat, cuminte și inspirat catrene construite cu migală și grijă să salveze Măria Sa epigrama de asalturile netalentate ale unor neaveniți. Âmi permit să postez un catren mai răutăcios pentru Ionel Iacob de care îmi amintesc cu plăcere că era cândva un epigramist dotat. Cu tot riscul îl înscriu mai jos: Teme grosier politice și veșnicele soacre Cum acționează-n chip ignar Un creier copleșit de neguri: Pentru-al lui JEGA centenar Bencei propune teme-jeguri. | |
| = Nu prea este corect | Rodean Stefan-Cornel [16.May.12 16:14] |
| Domnule Iurașcu, Vorbeați de riscurile pe care vi le asumați prin catrenul (dur, într-adevăr) adresat domnului I.I.B. Păi, primul risc este acela de a fi trecut comentariul respectiv la OffTopic, ceea ce nu ar fi de mirare, deoarece domnul în cauză nu are cont pe Agonia, ca să vă răspundă... Fără supărare, nu?! Cornel | |
| = ... | Vali Slavu [16.May.12 16:39] |
| Cornel, am scris epigramele într-o manieră mai „elegantă”, mai ales din motivul că – nefiind la curent cu evenimentele politice – am abordat temele la modul general. Observația despre multiplele mele preocupări m-a uns pe suflet, într-adevăr îmi împart tot mai greu timpul. Îți mulțumesc! Tataia, și dumneavoastră vă mulțumesc pentru aprecieri! În ceea ce privește catrenul cu dedicație, subscriu celor spuse de Cornel. Ne „înțepăm” noi între noi, dar e bine să nu-i amestecăm pe colegii din țară care nu postează pe Agonia sau poate nici nu folosesc internetul. Agonia e un site literar, putem spune că e un fel de revistă on-line. Credeți că revistele tipărite ar publica un catren în care un confrate este catalogat ignar și cu mintea-n negură? | |
| = Felicitari | nicolae bunduri [20.May.12 16:50] |
| ...pentru premiu. Cred ca la Buzău, unde eu sunt persona non grata, a fost frumos .Mi-a zis Geko. Grupajul tău e bun deși sunt unele idei vechi, cum ar fi omonimia "datorie-datorii" sau expresia arhicunoscută "situația-i albastră" atât de bătătorită. Mă mir că Bencei, care este un mare vânător de similitudini, a trecut cu vederea. Sau poate a respectat cuvântul arbitrilor din "centru". Nu același lucru îl pot spune despre: "Președintele salvator", "Moștenire" și "Inițial am avut..." pentru care ...felicitări sincere. Sunt epigrame,epigrame. Părerea mea. | |
| + O stea | nicolae bunduri [20.May.12 16:51] |
| Tanda pe manda, grupajul tău își merită premiul și de la mine o stea | |
| = M-am gândit | Vali Slavu [21.May.12 12:22] |
| și eu că omonimia "datorie-datorii" a mai fost folosită în epigrame. Am căutat pe Google și n-am găsit nimic. Oricum, consider epigrama respectivă cea mai slabă din grupaj. Expresia "situația albastră" s-o mai fi folosit, dar nu asociată cu "Roșia Montană". Am mers pe jocul de... culori. Mulțumesc pentru stea! | |
| = Domnule Bunduri | Eugen Sfichi [23.May.12 19:25] |
| Omonimiile, omofoniile sau expresiile uzuale fac parte din patrimoniul limbii române și nu sunt proprietatea cuiva. Pentru oricare dintre ele ne putem gândi că un răzeș hâtru le-a utilizat înaintea noastră, spunând ceva șugubăț. Poate chiar cu câteva sute de ani înainte, pentru că suntem un popor spiritual. Dacă suntem inventivi când ne jucăm cu ele, e ca și cum le-am redescoperi. Paradoxul căilor bătătorite este că ele ascund noutăți pe care mulți nu le mai bănuiesc. Și tocmai rutina îi face pe cei mai mulți să nu le observe. Așa că ele rămân surse epigramatice. O cronică turcească descrie foarte bine caracterul nostru național: În noaptea de după bătălia de la Călugăreni, turcii erau ca niște curci ploate, iar românii cântau și glumeau, citez "după firea lor cea veselă" Între ghilimele sunt cuvintele cronicarului turc. Dacă acestei firi vesele, care ne-a fost transmisă din moși strămoși, adăugăm și inventivitatea noastră ereditară, nu mai avem de ce să considerăm omonimiile, omofoniile sau expresiile uzuale ca pe un tabu. E.S. | |
| = Omonimiile și alte alea | nicolae bunduri [25.May.12 05:26] |
| Nu zice nimeni că nu ai dreptul să folosești omonimiile sau ideile bătătorite dar nu+i frumos să crezi că ai redescoperit roata. E foarte ușor să reiei o idee sau să faci o epigramă după alta sau după un banc, o anecdotă care umblă pe stradă. De exemplu la datorie+ datorii avea, pare-mi-se Zeno Turdeanu(dacă nu mă înșel) următorul catren (citez din memorie)_: Părinți și copii Părinții le-au cerut să fie Mereu prezenți la datorie Și-acum - cuminții lor copii S-au înglodat în datorii Îmi cer scuze pentru imperfecțiune. Nu e pe net deoarece e scrisă pe la 1986 Deci e bine să ne ferim de idei facile | |