| = . | Leonard Ancuta [31.Mar.12 00:40] |
| pe undeva se simte dulceata, fraguta, capsunica, are izul ala patetic de femeie ratacita si pierduta. uneori tandretea asta e pierzatoare poetic, aici ar fi castigat salbaticia, autoironia, jemanfisismul totul suturat cu ata unei melancolii bine dozate. in plus, coloizii nu trec prin pergament, deci deja te vad undeva in starea aerata, sau lichida, sau o panza cu ochiuri mari, un tifon. e cumva bine dozat patetismul asta? eu inclin sa cred ca nu, desi poemul e scris destulm de ok, cu imagini bune. | |
| = pai, | Diana Manaila [31.Mar.12 00:53] |
| uite asa sunt in seara asta, leo...de aceea am aparut la "personale"...si am inlocuit argintul cu "cumintenia" ...era prea fasnet pt ora asta...sa te tii daca maine, poimaine ies la vanatoare de diftongi...si fuge poemul din cusca...:) iti multumesc pentru semn. d | |
| = ar fi câștigat - nu știu ce ;) | Mihaela Popa [31.Mar.12 19:30] |
| probabi, ceva mai mult și dacă ai fi adus, în prim plan tăiatul în dreptul inimii ceva mai devreme decât ai facut-o. Mie îmi place și așa. Mihaela | |
| = Mihaela, | Diana Manaila [01.Apr.12 00:26] |
| consider "agonia" un atelier in sensul de baza...si aici lucram si prelucram impreuna...unii isi fac iubite din literele altora, altii joaca mijoarca...de aceea, apreciez semnele si cele de bine si cele care ma intorc uneori din drum...iti multumesc....nu stiu insa daca voi aduce taiatul in prim plan, asa cum ai simtit tu sa se intample....dupa cum nu s-a intamplat in acest poem sa fiu sauvage, ci patetica la modul excesiv...si poate nu e semn de slabiciune, ci doar de primavara...:) gand bun! | |