| + nu sunt pentru ex-poziție, ci sunt pentru! | Adrian Firica [30.Mar.12 15:00] |
| of! citează-ne și nouă trei cuvinte carmenic-aliceene. venim și pe jos, pe onoarea mea! | |
| = copy-paste | Călin Sămărghițan [30.Mar.12 17:42] |
| No, te-ai pixat! Mai bine vii pe jos pentru o partidă de go. Ai văzut că-s din "Zălau". Acolo m-a [cenzurat] armata și pe dealurile lor am păscut iarbă când îmi era foame. Ui, C.C.! lupii se vând la preț dublu (dedicată tatălui meu) "în fiecare vineri tatăl meu se ridică din trup și se-ntoarce a doua zi târziu cu genunchii îngropați în aer (mama îl așteaptă cu pâine și vin într-un colț de unde vede fântâna pe care tata a secat-o de curând să-ncapă pielea lupului ucis) cândva credeam că tata e un Dumnezeu mai mic pe care-L am întotdeauna la-ndemână că pot să-i spun toate lucrurile care mi se întâmplă atunci când răspund la telefon că-L pot desena ca pe un șarpe tatuat pe sânii mamei veninul Lui să-mi fie lapte că-mi pot sprijini urechea de pieptul Lui s-ascult ora exactă atunci când nu am ceas lipită de carnea Lui să mă nasc a doua oară din iarba portocalie care crește înlăuntrul lui de fiecare dată când o cere pe mama în căsătorie anatomie și absint (nu am știut niciodată de ce îmi punea monede albe pe ochi în somn) în fiecare vineri genunchii mei se înnegresc și mi se rupe câte-o coastă în fiecare vineri mă-ntreb dacă nu cumva pielea mea e pielea lupului ucis de tata dacă nu cumva pielea aceea s-a umplut de apa secată din fântână și m-a-mbrăcat pe mine (în fiecare zi de vineri mi-e foame de vin și sete de pâine) în ce prăpastie mi-ai aruncat, Doamne, mărul vezi Tu, eu am doar degete și toate 11 le-am întors spre Tine" Și ceva mai "strâmt": lucruri împerecheate Dumnezeul dumnezeirii. nimic mai rece și mai înalt decât spinul sângerând și tu respirând lumină înlăuntrul meu pentru totdeauna țipetele nașterii (corbi transfigurând corbi) deasupra cordonului ombilical nisipul alăptând o viperă prin talpa piciorului cinci cinci axe o singură rotație scările care duc spre lotuși sunt diforme Încă un minifragment (din "Autoportret") care mie mi-a plăcut foarte mult: "cel ce nu aude [...] curge prin mine ca un sânge frenetic ca o greșeală zidită ca un noroi de alamă" În ceea ce o privește pe Alice, am mers pe mâna lui Suciu și a sălăjenilor. Important e să știi că n-am murit. | |