| + randuri | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| acest text mi-a dat impresia unui timp oprit, care face lucrurile sa se miste cu incetinitorul. el reuseste sa creeze o imagine usor arsa pe la colturi, asemenea vechilor manuscrise ascunse in sertarele unui dulap vechi de stejar. nu sunt doar versuri "de foame si de sete", sunt versuri care reusesc sa creeze o imagine de ansamblu ce reda intr-o forma nepersonala o traire personala a autorului. structura poemului depaseste atat prin forma cat si continut aparenta limitare a titlului (doar slove) si de asemenea, reuseste sa dezvaluie o resursa reflexiva de nelinisite a autorului. versul final mi se pare fix particula ce sta la baza textului, un motiv din care deriva in ordine inversa (de la coada la cap) intregul poem. caci de abia dupa ce parcurgi versul final capeti o viziune mai clara (eu cel putin) asupra slovelor. nu sunt in general fanul textelor ce vorbesc despre cum scrie, sufera, creaza, etc, poetul. aici insa totul este scris dintr-o suflare, foarte autentic, fara vreun semn de epatare. | |
| = sau poate ca | noemi kronstadt [21.Mar.12 12:23] |
| cand mi s-a tocit unghia ingereasca am lasat-o sa creasca si nu mi-a crescut sau poate a crescut pe dinlauntru si ma scrie acum sau ma taie cu slove de valvataie si fum. | |
| = urm. | Eduard Jigolea [21.Mar.12 19:14] |
| pe mine m-a pierdut de la a II-a strofa, mai precis de la „versuri din fum de tigară culeasă din stradă”. și totuși, am continuat să citesc, iar pe parcurs am avut impresia că textul e scris de un urmanov și mai afectat (o fi posibil?) — sau doar mi se pare mie. | |
| = raspunsuri | ioan albu [23.Mar.12 12:09] |
| Claudiu Tosa, iti multumesc pentru analiza si pentru stea. Nu ma asteptam sa am vreun ecou cu un asemenea poem, mai ales un comentariu atat de receptiv. Noemi, ceva arghezianism exista la nivelul prozodiei, nu pot sa zic ca nu. Dar dincolo de asta nu ma adap nici din Florile de mucigai din care citezi, nici din psalmii lui. Merci. Eduard Jigolea, nu stiu ce sa-ti raspund. Daca ti se pare ca aduce a Urmanov, mai mult sau mai putin afectat, asta e, n-am nici o problema cu asta. Multumesc de comentariu. | |
| = ioan | Stoica Dan [06.Oct.20 18:03] |
| Ioan, am ramas surprins la final. Nu am intuit reveria, linistea si nici armonia din tine insuti cu tine insuti. Este un text care nu face risipa de imagini sau constructii impresionante, el insusi fiind, privit ca un tot, asemenea unui screenshot asupra unei stari. Mai important este ca ai un discurs credibil, matur, lejer, asemenea cuiva care nu scrie pentru a se cunoaste ci pentru a presta un exercitiu de transparenta launtrica. Nu m-as grabi sa spun ca e un poem minimalist dar nici manierist. Mi-a adus aminte un pic de Sorescu si in mod paradoxal un pic de aerul sensibil-urban al unor texte bukowskiene. Cand un poem dupa ce il lecturezi te face un pic sa zambesti si sa stai pe ganduri se cheama ca e unul reusit. Bravo. Poate mai postezi. Am gasit cativa autori pe siteul asta cu texte bune dar care scriu foarte rar. Comparatia cu Urmanov a antecomentatorului meu e fortata rau. Gandindu-ma la Urmanov si poemul lui utilitar si comparand cu textul de fata ma apuca alergia. | |