| + șapte | florian stoian -silișteanu [16.Mar.12 07:52] |
| cred că pe malul de pe care răsare soarele vine în pețit o umbră e umbra unui poet care se ridică să umble încotro? încotro atâta vreme cât dincolo de răsărit se află în adormire pasărea cam așa se întâmplă viețuind în poezia fratelui nostru adrian suciu un mare poet al acestui cuvând rotitor care naște distanțe cei care plâng înăuntru este - strigătul pe care maica îl trece dincolo nu cumva să ne doară să ne piardă să ne uite adrian suciu este un mare poet român contemporan dacă pe ulița satului meu ar veni într-o dimineață Domnul să mă întrebe unde locuiește poetul atunci eu fără tăgadă fără încetinire de sprânceană imediat i-aș spune Doamne poetul locuiește în tine Bravo drgaă frate Adrian Suciu și încap aici multe dintre poemele pe care le semnezi ca să le putem trăi și noi muritori | |
| = inconfundabila | adrian pop [16.Mar.12 09:51] |
| atmosfera din ultimele tale texte par o exemplificare de amploare a lui "there is a crack in everything, that's how the light gets in" oricit de apasator ar fi intunericul, oricit de neagra moartea, exista undeva o spartura prin care lasi sa se strecoare lumina - mai exact o particula de lumina si inca un aspect - fiind o poezie scurta, s-ar putea spune multe despre fiecare vers; asta inseamna ca ai concentrat foarte mult din ceea ce este esential, in foarte putin spatiu poezie atit | |
| = mda... | cezara răducu [16.Mar.12 13:47] |
| desi declari ca esti indragostit de proza in perioada asta, cu poemul asta ai atins poezia in esentialul esentialului. si chiar daca stiu ca nu scrii pentru comentarii, alt mod de a-ti spune ca e un poem pe care/l consider arta pura, nu pot. asta ca sa nu te sun sa iti tulbur linistea. rara | |
| + sub semnul lui 2 | Vasile Munteanu [17.Mar.12 06:49] |
de-o parte și de cealaltă; interior vs exterior; simțire vs expunere; trăire vs cuvânt; liric vs rațional (plus alte câteva). în plus, textul are o muzicalitate aparte, ca o melodie intraductibilă; o masculină demnitate parcă a unui bocet refuzat (celorlalți), conferind textului o particulară aură de solitudine; motiv(e) pentru care influența asupra sensului este una discreționară, ai zice nesocotind structura internă a materiei; astfel se face că, aici, "doi" nu este o simplă cifră, ci dobândește valențele unui raport poetic, o punere la în_doi_ală dictată a existentului dictată de intuiție. un cititor, Vasile Munteanu | |
| = err | Vasile Munteanu [17.Mar.12 06:51] |
"punere la în_doi_ală a existentului dictată de intuiție" | |
| = atomsfera | Anni- Lorei Mainka [18.Mar.12 00:54] |
| ma duce cu gindul in spatii lacustre de ce doua pasari? de ce doua....cind o pasare mare isi pune umbra peste tot si e noapte sau? e o noapte poetica ...promitatoare. deschidem ochii cind se face lumina, dar se mai face? | |
| = Onorat | Adrian Suciu [18.Mar.12 14:50] |
| Sint onorat de aprecierile voastre si ele ma bucura la fel ca soarele primavaratec de afara! Sa ne citim cu bine! | |
| + celor ce.. | Corina Gina Papouis [19.Mar.12 20:26] |
| ..as fi vrut sa-l pot traduce pentru ca este greu sa treci de el, textul, fara sa apelezi la ministerul [individual] de interne (i.e. propriile amunitii, tactici, dezertori si eroi purtati de la un raboi [interior] la altul).Aici am intilnit cite doi cite trei din fiecare, intr-o doza lirica incapsulata perfect (oare ce este perfectul?). as fi vrut sa-l traduc desi nu as vrea sa-i stirbesc din smalt intr-o limba barbara cum este engleza.:p felicitari! | |
| = PS | Corina Gina Papouis [19.Mar.12 21:03] |
| http://www.agonia.net/index.php/poetry/14003398/The_ones_who_are_crying_inside (daca nu-ti place il scot) | |
| = Corina | Adrian Suciu [22.Mar.12 11:30] |
| Corina, multumesc! :) | |