| = *** | Cristina Cirnicianu [16.Feb.12 09:24] |
| eu care sunt o mare amatoare de dulci ironii, acest poem e pe gustul meu, extins de altfel și spre mai amărui... e și umor, e și poveste de la marea albă cu țărmul negru la câinii fericiți...și eu "mulțumesc Maestrului Rovinietă", dar mai ales autorului care are ce spune și bine spune. vă urmăresc îndeaproape cu toate radarele pornite :) Să aveți o zi excelentă! | |
| = doamnă Cirnicianu | Vasile Munteanu [16.Feb.12 10:26] |
să spunem că morala-i simplă: toți suntem duși cu pluta; prin casă; cu casă cu tot; că unii trec prin diferite faze (mai ales de negare) e cu totul ăltă poveste. | |
| = oooo, | Ottilia Ardeleanu [16.Feb.12 17:45] |
| dacă s-ar marca arta la fiecare colț (alb!)! nu pot să nu remarc îndemânarea poetică. eu nu vreau să exprim ce simt. dar, mă mândresc că simt! "Ay, ho! Ay, ho!"! am citit ca de fiecare dată, cu multă multă plăcere și admirație, Ottilia Ardeleanu | |
| = scuze, Ottilia | Vasile Munteanu [18.Feb.12 09:59] |
derutat de delirul cuiva, am omis (neintenționat) să-ți răspund; mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre. | |