| = Să deschidem cetățile, să eliberăm cavalcada metaforei! | Maria Elena Chindea [15.Feb.12 17:51] |
| "La-ntretăiere drumurilor" mă opresc să gust din farmecul trăirilor tale,să simt și eu "liniștea seducătoare" a viselor, a candorilor, a iubirilor, am așteptat "linia vieții" să deschidă "poarta" pe care "îngerii să vină" să ne-mbogățească clipa efemeră, să-i dea eternitate! O poezie ce te prinde în mreje ușor, aproape fără să-ți dai seama! E bine că-ți ești metaforic "punctul de sprijin al gândului"! E nevoie, atâta nevoie să ne așternem "albastru" pulsiunile printre atâta întunecime și lacrimă! Îmi place lumina din poezia ta și reverberațiile pe care le are în magma energetică a lumii! Mulțumesc! Cu prietenie, Maria | |
| = Scuze, | Rodica Lupu [23.Feb.12 15:52] |
| pentru rǎspunsul cu întârziere! Am fost plecatǎ o perioadǎ, ți-am mulțumit în gândul meu, imediat când ai postat comentariul! Claritatea privirii și a înțelegerii ochiului tǎu, dincolo de aparențele unei realitǎți întoarsǎ la 180 de grade, fațǎ de cum ar trebui sǎ se întâmple, a vǎzut, a simțit „liniștea seducǎtoare” în care „plutesc”. Simultaneitatea între bine și rǎu, între bucurie și tristețe, între vis și realitate,etc., ne îndeamnǎ sǎ cǎutǎm „punctul de sprijin”. Probabil cǎ mulți o fac! Cine îl descoperǎ în rostirea cuvintelor, posibil sǎ mai aibe o șansǎ sǎ scape din „ atâta întunecime și lacrimi”.Tot cu prietenie, Rodica! | |