| = înghesuială | Elena Malec [07.Feb.12 21:05] |
| Adrian cred că ai înghesuit așa cum spui prea multe sau doar le-ai plasat incomod lăsând afară elemente ce o femeie ar căuta să afle într-o poezie de dragoste dedicată.Aici ai beneficia enorm de o stilizare chiar păstrând buchetul pestriț. îți mai lipsește suflul cu care să ...însuflețești dedicația ta.Renunță la banal și explicativ, sugerează. De pildă, mă jenează aici. aripi am uitat de aripi și nu cred că putem zbura fără ele dacă lucrezi ideea asta și îmi sugerezi în loc de a face o constatare atunci eu mă voi simți că zbor fără aripi în poezia ta de dragoste. cu prietenie, Elena | |
| + Adrian | Lavinia Micula [08.Feb.12 00:42] |
| textul acesta se aseamănă cu o poezie de dragoste în care nu trebuie sugerat nimic. ar fi contraindicat chiar, pentru că fata aia care o citește, trebuie să primească mesajul clar și răspicat. fără subînțelesuri. fără apropouri. ca de la un emițător lucid la un receptor în sfârșit mulțumit. istovit poate de așteptare. mie mi-a plăcut. am notat-o. p.s. așteptăm poezia de dragoste așa cum vrea ea :) lavinia | |
| = asta chiar e o poezie frumoasa | Anca Roshu [08.Feb.12 01:51] |
| cu tot cu vrabie si copac si spada aia plinda de praf si otrava Julietei. m-am topit cand am citit ca ar fi un ursulet de plus in cea mai frumoasa poezie de dragoste pentru ea... :) bucata asta mi-a placut cel mai tare: "ici este un tablou sepia culori vii puternice la început sîntem tineri sau copii și ne ținem de mînă mergem spre un apus iar la sfîrșitul drumului sîntem bătrîni deja ne ținem de mînă și sîntem în apusul care ne-a înghițit" excelent text, adrian! | |
| + aceasta este, în primul rând, poezia unui îndrăgostit | Vasile Munteanu [08.Feb.12 03:39] |
pentru că numai un individ aflat în acest cataclism sentimental se poate supune de bună voie ridicolului, fără remușcare sau resentiment; dar pentru că suntem, totuși, în prezența unui act artistic, nu îl putem bănui pe autor că nu ar fi conștient; prin urmare, este de apreciat tocmai faptul că a avut curajul a jongla pe marginea acestei teme perene recurgând tocmai la acel instrumentar (considerat de mulți vetust) care a eternizat respectiva temă; nu sunt sigur cine (parcă E. Ionescu) spunea că acela care scrie poezia momentului deja a trecut; de aceea, acest text, asumat, riscă să nu placă pasionaților de neologisme sau de bombastică; dar, (mă)întreb, ce este rău în aceasta. o singură obiecție: cele două apusuri ar merge mai bine (cred) plasate la o oarecare distanță (chiar în strofe diferite, ca și cum drumul ar fi fost parcurs - oricum o parte din el a fost parcursă; acesta nu este un reproș, este simplă observație); folosite astfel, dă senzația de aglomerat. | |
| = acesta | adrian pop [08.Feb.12 09:29] |
| poezie este exact ce ni se spune ca este - un fel de-a gindi/simti [unul pe care autorul il respinge] al celuilalt evident, elena, poezia este plina de banalitati, pentru ca, sa fim serios, crezi ca iubirii-i pasa de ele? exact asta am incercat - sa arat cum este iubirea, nuda, fara prententii si fara ifose da, anca, otrava si spada sint elemente ale unui stil baroc, le-am simtit si eu stridenta, le-am adaugat dupa ce am scris poezia, le-am lasat pentru ca nu stiu inca ce as putea sa pun in locul lor, iar cind le-am pus nu eram, evident, foarte inspirat in mod ciudat, lavinia, am remarcat textul tau ieri, inainte de-a fi recomandat aveam citeva obiectii referitoare la citeva ultime versuri ale unor strofe - n-am apucat sa iti scriu ceva acum nu o mai fac, chiar daca, evident, nu-i asa, prea ar semana a "serviciu contra serviciu" dar, mai ales, poezia asta-i un pretext, asa cum foarte bine ai remarcat, vasile [un fel de vis in vis in vis in vis un fel de "nu pot sa spun atit de banal ce nu poate fi spus decit banal"] cu toate riscurile asumate evident, am incercat sa ma folosesc de elemente cit mai vetuste, cum spui tu, pentru ca atunci cind ni se intimpla sa facem ceva, fara sa stim prea bine de ce facem, este de apreciat curajul de-a te expune, de-ati asuma o postura ridicola sau patetica ai dreptate si cu obiectia [poate fi o obiectie, fara nicio problema] si stiu ca ai dreptate pentru ca m-am poticnit acolo, atit ca n-am avut timp sa ma ocup de asta tuturor, multumesc | |
| = AP, | marian vasile [08.Feb.12 11:48] |
| Las si eu semn pentru sciitura 'cesta. Cursivă fără a fi "lălăită", "de dragoste" (animalieră) fără a fi frivolă sau adolescentină. Un cui: imaginea cu copiii tinandu-se de mană si mergand spre apus (acum chiar că va crede AR că am ceva cu ea :))) PS imi pare rău ca nu pot să-ti dau stea pentru a fi recomandată. | |
| = marian | adrian pop [08.Feb.12 12:44] |
| las' ca are deja doua mersi | |
| + eu nu-s nicăieri | Alexandru Gheție [09.Feb.12 20:24] |
| un text cursiv, curajos care, cred eu, trebuie evidențiat... dar steluța mea e mai mult pentru ceea ce ai ales să ”înghesui” aici, în poezia de dragoste. :) și totul e sincer, încă de la titlu... pentru că cine, iubind, nu îți dorește să scrie ”Cea mai frumoasă poezie de dragoste pentru tine” ?:) grupajul final e super. asta mai ales pentru că taie puțin din senzația aceea de zbor înalt. și te trezește. uneori, când citești Poezie, pare atât de ușor să o scrii... | |
| = sirop cu apă sau clepsidra cu lălăieli | florian stoian -silișteanu [09.Feb.12 22:58] |
| scrie în comentariul său colegul nostru că acest text e unul curajos să/l recitim să fie curajul în faptul că prietenul nostru pop a îngesuit un copac și o vrabie în context? apăi bădie curaj era de pop al dumneavoastră și al nost înghesuia copacul în vrabia zilei care vrabie și-a făcut cuib în dragostea curcubeului apoi treaba cu nu putem zbura fără aripi e atât de...mă abțin e ca și când un câine a mușcat un om știâi de fapt ce vreau să subliniez când spui un om a mușcat un câine începe deja altceva adică bre dom pop dacă dumneata ridici din sprânceana soarelui și reușești să ne convingi că poți zbura fără aripi ehei tată de abia de aici încolo începe poezia auziți și la conu vasile munteanu cică punem virgulă să evităm caco fonia cică cataclism sentimental hai bre mă lași nea vasile tată că deja curge apa și vine timpul și trage cu capul încă pe umeri elena malec și iată dom pop că din trei femei ai impresionat numai două sigur că da dar e șchiopătat ancuța roșu e în plinul zilei numai al ei ca un răsărit subliniind memorabil că în tinerețe copcii se țin de mînuțe și apoi prânzul conturând desigur cercul vieții / sunt fumate maicăăăăăăăăăă Lavinia draga de ea de fapt comentariul ei susține că așteaptă un mesaj clar și răspicat Doamne da ai de așteptat cum bine scrii și tu...istovit de așteptare am avut răbdare și am citit din nou și din nou știți fraților că prin poezie poți să bați covoarele să stârnești praful distanțelor fără să spui nimic dar când așezi poemul ca un covor la intrarea în poem se întâmplă o strălucire și am căutat aceasta zic bre siliștene uite aici în final lovitura de grație, poemul mă frate și mă uit și privesc cum se usucă cerneala pe crivățul nervilor mei frumoși și răsucesc și una alta și degeaba maică nik bre o supă chioară din care numai gândacul sfintei lălăieli ciupește tăcând ca atare cu speranța că nimeni nu va urla și rupe lanțul vă dorresc un pic de pace și cât mai multe flotări în ringul acesta în care umpleți clepsidra cu...lălăieli am citit și aplaudat de curând pe poezie.ro POEZIE și am enumerat chiar și cîteva nume domnul adrian pop poate fi un om minunat un intelectual sclipitor aici insa cu tristețe spun după cum și autorul susține nu e pe nicăieri ce trist | |
| = tipo | florian stoian -silișteanu [09.Feb.12 23:03] |
| cop i i i nu copii | |
| = asta insa | Leonard Ancuta [09.Feb.12 23:50] |
| imi place. aici se simte acelo fior, acea sinceritate necesara unui poem, mai ales daca are un titlu ca acesta. as scoate chestia aia cu interzise in poezie, autorul trebuie sa-si asume orice spune, n-are nevoie de scuze sau pareri. | |
| = conu Silișteanu | Vasile Munteanu [10.Feb.12 02:04] |
e politicos când lumea îți spune pe nume, să-i răspunzi numelui pe lume. nu vreau să las impresia că vorbesc singur; nici nu am să mă leg de faptul că, în loc să comentați textul, comentați comentariile (mă abțin să spun de ce, nu vreau să mă credeți malițios); pentru că acele așa-zise considerații despre ce textul nu este (după cum se știe, ceva poate să nu fie orice în afară de ceea ce este) sau nu are, nu conțin nimic despre ce textul este sau are. prin urmare, vin și vă cer iertare public dacă, pentru a avea credibilitate, demonstrați că nu vă este străină definiția poeziei (cu tot ce implică aceasta ca mijloace), și, mai ales, pe un text al dumneavoastră (!), vers cu vers, demonstrați că scrieți poezie în cunoștință de cauză. a, că nu vă place..., sunt de acord cu (virgulă, nu? să evităm cacofonia) conia voastră; e uman să ai simpatii și antipatii, pasiuni și resentimente, preferințe și aspecte față de care să manifestăm reținere etc; dar asta nu înseamnă că, atunci când degetul acuzator nu a răsfoit conținuturi prin a căror parcurgere să ajungeți la oarece sinteze, nu riscați să vă scoateți singur ochii. Romeo și Julieta..., uite, mă prind pe ce vreți (nu e nevoie să recunoașteți aici, dați o bere când ne vedem) că n-ați citit niciodată opera lui Shakespeare; noroc că există ecranizări, puneri în scenă... nu în ultimul rând, conu Silișteanu, dumneata ești ca Manea ăla din balada Toma Alimoș, care cu stânga plosca întindea, dar cu dreapta ce-mi făcea? | |
| = tipo | Vasile Munteanu [10.Feb.12 02:10] |
a, m-am prins, plosca e pentru nedeplassabili... | |
| = florian silisteanu | Anca Roshu [10.Feb.12 09:36] |
| daca te plictisesti, musiu, propun sa mai scrii, cum te pricepi tu asa bine, si vad o faci tot mai frecvent, texte cu lamultiani celor de pe site, de sex feminin, evident. daca, insa, doresti sa imi comentezi mie comentariile, te rog sa te abtii, ca nu e frumos sa vii in pagina unui autor si sa dai cu copitele in comentatori. daca nici solutia asta nu iti e la indemana, propun sa mergi sa te culci. poate cand o sa te scoli, o sa te si destepti. am zis! :D | |
| = re | adrian pop [10.Feb.12 09:36] |
| alexandru, scuza-mi lipsa de imaginatie, dar nu stiu ce sa spun, altceva, decit mersi silisteanu, am vazut zilele trecute o interventie identica [in fond] la una dintre poeziile lui ancuta; am vrut sa intervin atunci, dar, cu siguranta, gestul meu ar fi fost interpretat gresit iar comentariul offtopic - ce ti-as fi spus atunci? ca-i evident pentru mine ca nu isi pierde nimeni atit de mult timp, comentind o poezie proasta, un autor lipsit de valoare - eu de exemplu nu am putut sa iti citesc comentariile decit pe diagonala; concluzia-i, deci, una singura, ne admiri si invidiezi, atit pe mine cit si pe ancuta; consecinta a educatiei, ma simt obligat sa iti multumesc bon, asta ar fi fost atunci, acum, cu siguranta, nu iti spun nimic, in ciuda aparentelor - nu ma crezi, reciteste [sint convins ca ai citit deja, probabil in original, in argentiniana] "noua respingere a timpului" [ai remarcat deja "contradictio in adjecto" din titlu, nu te lasa sedus de aparenta lirica, studiul este unul foarte solid si bine argumentat] - iar tu ai impresia ca intelegi ceva cum ar fi, in aceasta postura de "atemporal ireal" interlocutor, sa aplic "ordonantele dumneavoastra" si sa spun "materia este timpul din care sint facut...riul e un timp care curge, dar eu sint timpul, un sfasie care ma tigru, dar eu sint sfasie" etc? cu siguranta ca otrava julietei, aici, in textul de fata | |
| = să vedem | Carmen-Iulia Ciumarnean [29.Feb.12 23:13] |
| acest poem, din punctul meu de vedere, începe așa : "dacă aș scrie o poezie de dragoste așa cum vrei tu să fie cea mai frumoasă poezie de dragoste aș înghesui în ea..." și se termină așa "totul se termină aici și eu nu-s nicăieri n-ai să mă vezi deloc în ce zici tu că este cea mai frumoasă poezie de dragoste" în rest, îmi pare că totul ar putea fi schimbat pt a naște un poem bun...ideea mi-a plăcut, l-aș fi revăzut la sânge să iasă senzațional. | |
| = carmen | adrian pop [04.Mar.12 14:05] |
| [nu stiu de ce credeam ca ti-am raspuns] ce sa zic? ai ales exact elementele personale si ai spus ca poti fi schimbate, modificate, revazute la singe evident ca pot fi schimbate, intre cele doua repere exista o serie de indicatori cu caracter subiectiv, cam asta-i si ideea poeziei si nu cred ca-i foarte greu de intuit totusi, pentru ca am scris-o eu, am ales ce am crezut eu ca rezoneaza cu ideea mea despre inutilitate, deci nu trebuie sa lucrez poezia la singe - eventual pot schimba ce nu [mai] rezoneaza cu mine insumi mersi pentru lectura si semn | |