| + în pofida, împotriva, în ciuda | Silvia Goteanschii [04.Feb.12 06:22] |
| am fi putut lua dunărea, cu trupul ei pești și de barje ȘI s-o împletim în cuvinte grele, adevărate - dă mai bine la cititre fără ȘI frumoși ca două stârvuri de îngeri de cristal – chiar dacă vorbești de îngeri, nu știu cum ar putea să se potrivească frumosul cu stârvul; strofa 5 ar putea „ființa” și fără acest vers care, deși are un quelque chose care acoperă stridența. și ultimul vers, vezi tu ce-i lipșește...doar dacă n-ai „scăpat” cu intenție niște caractere.. Prima strofă este de-a dreptul minunată, cu disprețul ei nobil față de toți și de toate ... la fel și treia. Plăcut mult poemul ăsta DACÃ, chiar de n-a fost cu efect cauzal, în realitatea lui. Dar modul în care ai transformat trăirea în cuvânt m-a determinat să te felicit pentru o poezie bună. | |
| = eu cred ca | Anca Roshu [04.Feb.12 06:35] |
| e intentionat acolo, in ultimul vers, scaparea de care zice silvia. subscriu si la observatia cu starvurile, chiar nu se potri cu ingerii de cristal, poate doar lasat frumosi ca doi ingeri de cristal (da' asa suna usor manelistic...hmmm.... vezi tu, andrei, ce si cum schimbi, daca schimbi acolo, sa puste frumusetea ingerilor cu altceva decat cu starvurile...). cel mai tare mi-au placut primele 2 strofe, si cel mai cel mai cele doua versuri din strofa doi, cu acidul diminetii nucleare si mormanele de lecitina ruginita. e chiar o superpoezie aici... :) | |