| = Lady- D-na profesoara de matematica | Petrică Viorica [03.Feb.12 09:33] |
| Sunt mare iubitoare de animale și mă opresc aici cu drag. Text scris cu o precizie matematică, echilibrat, o poveste cu tâlc. Și avem nevoie și de povești, mai ales la personale, izvorâte din fapte reale. Povestea puiului de lupoaică, secondat de pisoii din casă...și mai ales de bunică, dă o stare de bine, de echilibru.Și luăm aminte, puiul de lup rămâne în final să privească prin gard la găini cum își ciugulesc boabele, la mândrul cocoș, care ar trebui jumulit în fiecare clipă că prea e mândru. Mi-a plăcut. Felicitări Doamnă profesoară! Cu bine Vio | |
| = maria | Anca Roshu [04.Feb.12 04:07] |
| si mie mi-a placut povestea ta. si pentru ca este cu si despre animale si bunici, si pentru ca e scrisa frumos. si pentru numele dragalase (nu cred ca mai cunosc vreun catel numit spic, dar e foarte dulce numele... pe al meu il cheama scaiete... :)). incantata de citire, maria! :) | |
| = mulțumiri | Maria Tirenescu [04.Feb.12 11:03] |
| Vă mulțumesc pentru comentarii! Ați subliniat exact ceea ce voiam să "văd" prin ochii cititorilor. Cred că între om și animalele pe care le îngrijește se formează relații pe care nu le înțeleg cei care nu au ocazia să crească un pui, de orice animal. Toate cele bune! Maria | |