| = un | Ottilia Ardeleanu [18.Jan.12 18:54] |
| năvod care prinde lumina, iată în ce spațiu feeric se închid gândurile-flori. poemul tău este o arhitectură în sine, parcă dinadins ai ales stilul gotic, misterios, impunător. aș vrea să remarc și "turma de sfincși ce se-adapă din lună", ca un ciudat joc de lumini și umbre zărite din "fund de sertar". Valentin, poemul acesta denotă o dată în plus talentul tău. Ottilia Ardeleanu | |
| = Mulțumesc pentru "cina" de frumusețe! Adevărată feerie... | Maria Elena Chindea [20.Jan.12 08:53] |
M-am lăsat și eu prinsă de "năvodul (ce-)adună lumina", am mirosit și eu "opalescente gânduri", ca un "nimb colosal" am îmbrățișat și eu "zările" spiritului. Numai acel "se-aprind sustantive" nu-l înțeleg. Poate sus(B)stantive??! Opulența viziunilor tale (fără să zic neapărat de influență)mă duce cu gândul la Macedonscki! Aștept să văd ce mai atârnă în ochiul ciclopic "târziul" din sertare! Maria | |