| = ... | florian stoian -silișteanu [07.Jan.12 13:31] |
| imi spunea fratele aurel sibiceanu sa nu devin un barbar si sa am griji ca dumneata vasile esti ca un munte si am tinut cont de aceea dupa citire urmeaza gandul dupa gand tacerea iar dupa aceasta un bravo si multi ani felicitari | |
| = *** | Paul Gabriel Sandu [07.Jan.12 13:48] |
| un poem ca un pumn in ecran. dens, puternic, descatusind la final lovitura. cu placerea lecturii, | |
| = . | Vasile Munteanu [08.Jan.12 10:51] |
mulțumesc, domnilor, pentru lectură și pentru semnul despre. domnule Silișteanu, sunt conștient că, oameni fiind, pe toți ne încearcă periodic păcatul trufiei; care, poate nu întotdeauna, dar în majoritatea cazurilor ne biruie; mai ales în acele momente în care ne credem un fel de cui al lui Pepelea în oiștea Adevărului; când înclin să cred că suntem mai mult un semn grafic, așchie sărită din lemnul roții; creasta domnului Sibiceanu este fără doar și poate mai înzăpezită decât a mea (încerc să spun că ceea ce îl caracterizează pe domnia sa este serenitatea, altitudinea superioară); deși de piatră, plec fruntea în fața gândului împăciuitor; pentru că dânsul a înțeles înaintea noastră acest lucru: armonia se naște din traiul laolaltă al fiarelor. și eu, ca atâția alții, mă număr printre aceia care scriu așa, de trecerea urâtului în frumos; ce-am zis omorât rămâne; dar mă plec oricând înaintea omului și a Cuvântului; pentru că piatra trufiei mele a pornit în căutarea acelora ce altfel n-au venit la el; numai gânduri bune și pace și domniei voastre doresc. domnule Sandu, recunosc, undeva în adâncul ființei mele mi-am dorit ca textul să facă din mână cititorului (măcar unora dintre ei), dar se pare că am reușit mai mult decât mi-am propus: un pumn. glumesc, desigur, sunt convins că v-ați referit la impact. încă o dată, mulțumesc semnului dv de cuvânt. | |
| = fara manie dar incrancenat | Kosta Vianu [09.Jan.12 13:14] |
| fara manie despre putintele, dorintele, putinele placeri si multele dureri ale carnii acesteia, te traverseaza se pare perioada a instrospectiilor fulgerate dar prin aceasta nu mai putin pline de concluzii puternice. Da e ca un pumn, dar mie mi se pare un strigat, nu disperat, ci mai degraba incrancenat si sigur pe el, un strigat de biruinta aproape, daca n-ar fi in el si un pic de nesiguranta, aproape un fel de teama. Ultima strofa e sigur partea de certitudine, singura salvare din neant e femeia, mama, iubita, fiica, ele sunt sigur mai aproape de certitudini decat noi, purtatorii busolei cu acul de carne. cu mare placere citesc. Kosta | |
| = . | Vasile Munteanu [10.Jan.12 02:39] |
mulțumesc, domnule Vianu, pentru semnul de lectură; să spunem că am încercat, în loc de a ridica pumnul, să-mi arăt mușchii dinspre nordul creierului. | |