| = La mulți ani! | Ottilia Ardeleanu [01.Jan.12 12:57] |
| La mulți ani, de două ori, Vasile Munteanu! dovedești încă o dată puterea de a converti sensuri și de a lucra poetic pe acestea. nelăsând la o parte importanța biblică, este bine calculat întreg scenariul dedicat/ aplicat zilei. spre ex.: -aspectul exterior: "doar bruma pângărește lucrurile ca o împerechere de melci" - superbă imagine a unei ierni aproape uscate; -în ce lumină se văd lucrurile, un fel de îngrețoșare: “prin sufertașul ochilor lumina își prelinge maioneza...”; -trimitere la Tăierea împrejur: "spre bucuria porcilor scăpați măcar un an cu gâtul neobrezuit să-și poată grohăi de-ntâia zi numele"; -arderile interioare, poetice: “aceste fierării cu focul clientului…” -realitatea care trezește din oricare formă de visare/ revelare: “singurii care se bucură sincer sunt maidanezii…” etc. un ritm care dă muzicalitate versurilor. Toate cele bune! Ottilia Ardeleanu | |
| = . | Vasile Munteanu [02.Jan.12 00:00] |
| mulțumesc, Ottilia; mai ales pentru cele ale textului; pe celelalte nu pun prea mare preț; aceasta nu înseamnă că nu pot să îți doresc să cucerești noi dimensiuni ale desăvârșirii (pe care să ni le împărtășești și nouă) - mulți ani îți doresc; mulți și din ce în ce mai buni. | |
| + lui vasile cel mare | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| mie mi-a placut foarte mult poezia ta. as renunta la "te...". pare usor nepotrivit (stiu, tocmai eu m-am gasit sa zic asta). strofa mea preferata este prima. reusesti sa creezi o imagine foarte credibila, naturala si dinamica. comparatia lunii cu spanzuratul e una din cele mai frumoase imagini pe care le-am citit in ultima vreme. iar trenul o completeaza foarte bine, ca un ecou al mortii pierdut in linistea zarii. talpile oamenilor care invart planeta m-au facut sa ma gandesc la soricei si rotite. microlumea ta e foarte frumoasa si reusita. cuvantul sufertas (nu l-am mai auzit de ani) mi l-a evocat pe taica-meu care m-a vizitat la spital in clasa a sasea cu un pui intreg fript si un sufertas de supa. | |
| = imperatorului claudiu | Vasile Munteanu [10.Jan.12 11:28] |
nici mie nu prea îmi mai place exprimarea respectivă și mai mult ca sigur într-o formă finală va dispărea sau va fi numai sugerată; să zicem că dispoziția de moment era una de așa natură (chiciul sclipiciului și al colindelor comerciale mă stresează, nu mă relaxează) și... "ce am eu mai bun în mine" (pt că desigur și limbajul conjunctural e la fel de lemnos-uscat precum bradul) are poli răsturnați. oricum, m-a bucurat semnul tău (și negativ de-ar fi fost - m-ar fi întristat, dar tot m-ar fi bucurat). mai ales pentru că timpul contează. nu în sensul că, astfel, nu trecem; dar măcar trecem "împreună", nu unul pe lângă celălalt. | |
| = salate.verze.muraturi. | Petrică Viorica [03.Feb.12 09:46] |
| Mă bucur sincer că am descoperit această poezie. Mi-a readus zâmbetul în priviri. Cred că nu doar "singurii care se bucura sincer sunt maidanezii" deși "au mancat mai mult decat in oricare zi a anului", ci toți cei care au trecut pe aici în zi aniversară. Biata lună, cum pendulează ca un spânzurat, cam dur, mesajul; de maioneză ce să mai zic, aici avem de toate. Nu e chiar atât de mic Vasile cel Mare! Inspirație divină vă doresc câți mai mulți ani, dacă vă doriți bineînțeles! Cu bine! | |
| = . | Vasile Munteanu [03.Feb.12 16:42] |
doamnă Viorica, mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre. | |