| = *** | Cezar C. Viziniuck [27.Dec.11 17:08] |
| Pare mai mult o piesă de teatru. Prea mult dialog și cam puțină narațiune. Nu că nu ar fi plăcută, dar nu știu de ce, dar personajele par așa... fără chip. Cezar | |
| = Satiră? | Alina Mihai [27.Dec.11 17:39] |
| Nu o percep ca pe un text satiric. Nici măcar umoristic! E un fel de tragi-comic din categoria banalului, care nu-mi lasă o impresie pozitivă. Mai mult, folosești multe șabloane cărora le-ai fi putut da bună întrebuințare dacă le-ai folosi ca metodă indirectă de caracterizare. Vorbesc despre înșiruirea gradelor de rudenie, despre epitetele "fumate" pentru vin ("puterea ursului"), despre sintagmele neproductive precum "rochia îmbibată cu miros de bucătărie", "mâncăruri alese", "grețurile inerente sarcinii" ... Să fiu mai exactă: limbajul ăsta de lemn, limba asta incredibil de sărăcăcioasă, pare a-i aparține autorului, nu personajelor. Despre care bine-a zis Cezar, că-s fără chip. Or, tocmai de-asta ar fi trebuit să te ferești...nu poți satiriza nimic cu ajutorul fantoșelor. | |
| = Personaje fără chip | george geafir [28.Dec.11 10:38] |
| Cezar Viziniuck, Mulțumesc pentru comentariu. Sper ca în contextul mai larg al lucrării pe care o pregătesc, personajele să capete chip... Alina Mihai, Virulența comentariului dvs. nu se explică decât în măsura în care v-ați identificat cu unul dintre personajele fără chip. De altfel slăbiciunea v-o mărturisiți în recentele texte „sprijin” și „viziune” postate pe „agonia”: „de când mă știu am fost o femeie slabă”, „se făcea că eram mândra gagică a păcii” și, foarte poetic, „aseară am avut viziunea asta”... Acestea fiind spuse, La mulți ani! | |
| = la mulți ani, dară nu prea... | Alina Mihai [28.Dec.11 13:38] |
| Dumneata înțelegi ce valoare are folosirea pronumelui de politețe într-un context jignitor, nu-i așa? Din păcate, răspunsul, oricare-ar fi el, nu te avantajează. Așa cum nu te avantajează postura în care singur te-ai pus comentându-mi textele în subsolul incercărilor dumitale literare. Dar, uite, nu-i treaba mea să contabilizez cine dacă se face de râs. Eu nu am făcut decât să sublinez mediocritatea unui text care nu poate transforma cotidianul în umor, așa cum se intenționa. Simplă opinie de cititor. Cu voia dumitale, nu voi primi urările. | |