| = @ | Corina Gina Papouis [26.Dec.11 13:03] |
| ..ar fi un text fain dacă ai înlocui titlul cu altceva (a se evita repetițiile în textele de scurt metraj - viziune[titlu]/viziunea[versul patru] este un mare NO-NO!). ..și spun versul patru pentru ca versul unu poate să dispară - nu aduce nimic decît o explicație infantilă. ..versul patru (ok, cinci) poate și el să dispară..'viziunea' nu trebuie cred menționată cîtuși de puțin..[imaginează-ți poezia ca pe un 'Cluedo game' dă-ne indicii, nu adresa și numele..keep me guessing!]:) 'mândra gagică a păcii' este precum produsul : ('you either love it or hate it') - mie îmi pare forțat dar sînt convinsă că altora va place..[aș sugera aici, dacă îmi este permis, 'amanta soldatului universal']. și în final - imaginea de final pare ok așa cum e, lucioasă și neagră. so, aș zice că după modificările de rigoare ar putea deveni un text nu numai combativ ci și competitiv ppp [pe piața poetică]. Succes! | |
| = Cam da... | Alina Mihai [26.Dec.11 18:41] |
| Hm! ai dreptate, în ce privește titlul, era altul (nu-mi amintesc să mă omori care!. L-am modificat aiurea și-n grabă, sub influența senzației pe care-am avut-o și care-a stat la baza "minunii" de mai sus. "Amanta soldatului..." nu mi se potrivește, introduce o posibilă atracție de natură sexuală. Or, intenția mea a fost cu totul alta. Mulțumesc, Gina! | |
| = . | Leonard Ancuta [28.Dec.11 08:21] |
| sunt doua planuri legate, care alaturate par un intreg. un intreg fad insa, care imi suna si artificial si chinuit, incercand sa ma faca sa vad (simt) ceva pe care probabil ori nu-l inteleg, ori e cam prea la indemana. ma refer aici la ”se făcea că eram mândra gagică a păcii” si dintr-o dată mi-am adus aminte de serbarile din scoala primara, de scenetele proletcultiste, de tablourile cu Libertatea, Victoria etc si pana si substantivul gagiu/gagică pe care l-am invățat tot atunci si care la vremea respectivă insemna un/o tip/tipa la moda, după cum erau cei din filme. ca etimologie cuvantul e tiganesc si inseamna strain, in sensul ca nu-i de pe aici. io nu stiu ce ai vrut exact sa spui, dar e clar ca pe mine nu m-ai atins, desi recunosc, m-ai facut sa-mi aduc aminte de copilarie, dar asta nu era cu siguranta scopul tau. | |
| = Scopul meu | Alina Mihai [28.Dec.11 12:59] |
| Leonard, eu nu vreau (subliniez nu vreau) să fac pe nimeni să simtă. Mă mir că te-ai simțit luat de mână, credeam că măcar atât pot face - să nu trasez drumuri limpezi. Sunt complet dezamăgită de mine... "Mândra gagică a păcii" e în totalitate autoironic. Dar la asta țin, e prea ușor să nu se vadă. Să explic! "Gagiu,Gagică" e un termen argotic și-nseamnă iubit,ă sau amant,ă (dacă Gina a văzut, e semn că e vizibil), nu are nicio legătură cu originea cuvântului prin care țiganii îi desemnau pe toți ne-rromii. Acolo am articulat mesajul. Poți citi textul de acolo-n sus, sau de acolo-n jos, textele mele nu prea-ncep de unde-ncepe primul vers. Altfel, nu am niciun scop când scriu ceva și-n mod clar nu vreau să stârnesc nimic în nimeni, ci să scap de-o obsesie. Dar i-adevărat, obsesia mea nu avea nicio legătură cu serbările de ziua conducătorului iubit. Deși, să știi că unele erau manifeste clare împotriva regimului, cu tot caracterul lor pretins elogios. După cum vezi, palierele pe care gândim poezia sunt diferite. De aia ar fi fost de mirare să te fi atins. :) | |
| = viziune. | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| mie mi-au placut ultimele 3 versuri. au ceva altfel decat restul poemului. ma enerveaza insa maniera in care ajungi la ele, pare ca restul e scris cumva teleghidat, prea din scurt. ma simt de parca am trecut printr-un tunel plin de masini pe sens si contrasens, in care miroase a benzina si e foarte galagios, iar la capatul sau am gasit o masina de facut vata pe bat. | |
| = te simți fix | Alina Mihai [24.Feb.12 17:28] |
| așa cum am gândit | |
| = ... | radu stefanescu [24.Feb.12 20:21] |
| nu pot argumenta de ce-mi place poezica asta, probabil mă aflu în starea potrivită. sau e ceva care sub analiză scapă ochiului, ghiocului. în fine, ia-o așa. tot așa, fără să-mi pot explica, ultimul vers mi-a dus gîndul la o poșetă. "și că viața mea se zbătea la doi pași ca o poșetă lucioasă și neagră" | |
| = :)) | Alina Mihai [25.Feb.12 11:51] |
| Radu, ai să râzi. După ce-am citit ce ai scris, am realizat că e foarte posibil să fi fost influențată de-o poșetă veche, de lac, pe care mă gândisem la un momemnt dat că-i cazul s-o arunc. Lucioasă și neagră, parcă era un suflet condamant. Tresărirea aia pe care-am avut-o, privind-o, m-o fi urmărit în subconștient ... | |
| = da? | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| pai inseamna ca e bine :) in general cand autorul obtine ce si-a propus se cheama ca e bine. | |