| = . | Raul Ionut Coldea [11.Dec.11 03:05] |
| primele două strofe - un poem "pe bune". puțin chinuit mi se pare după acel (cum îi zice?) șerpișor. mi-ar fi plăct să citesc tot în același registru. poate mă înșel, nu știu. | |
| = ~ | Cristina Sirion [11.Dec.11 23:18] |
| ionut, probabil ca ai dreptate. nici eu nu stiu, le cam las cum imi vin, pana la urma e nevoie de-un scop pentru a scrie poezie ori in momentul asta nu sunt prea sigura de el. culmea e ca as fi mizat mai mult pe partea a doua, dar autorul conteaza cel mai putin, poezia e pentru cititori. multumesc mult pentru opinie, aveam nevoie. | |
| = . | nica mădălina [12.Dec.11 00:25] |
| nu, cristina, nu ai nevoie de scop. nevoia de a manifesta creativitatea e de ajuns. nu o spun eu, stii bine. eu doar ti o reamintesc. numai ca uneori se articuleaz de la sine, alteori nu sau mai putin. important e ca discerni, a posteriori, ce si cum. caci autorul conteaza. fara el nu exista cititori. pe text, ca sa nu ma trezesc la offtopic: cred ca ar merge tonul constatator si concentrat al ultimei strofe peste tot. pentru ca povestesti pe jumatate, constati pe jumatate (fara sa ai o prapastie la mijloc, ceruta de text, de aici semnul ed care te ai ajutat, trucul, adica) si prin asta schiopateaza textul. | |
| = madalina | Cristina Sirion [12.Dec.11 03:07] |
| probabil ca nevoia de manifestare a creativitatii e suficienta atunci cand contezi inaintea celorlalti. si nu o spun ca o persoana lipsita de putere, dimpotriva, (si ma surprinde ca ai remarcat luciditatea despre care vorbesti, pentru ca in fond asta e) e o concluzie la care am ajuns si atat. despre poezie, ma bucur ca se remarca faptul ca impartirea are sens. scopul era acela de a crea o stare din doua instantanee legate prin modul in care am perceput iminenta unei pierderi in momente diferite (si cu importanta diferita), si nu o concluzie. mi se pare foarte fain cand lasi cititorul sa traga concluziile, nu in sensul cozii de peste ci exact pe cele intentionate, fara a strecura precizia aceea care ucide poezia. evident, habar n-am cat imi iese, de aceea am nevoie de parerile astea. si tot evident, asta e secundar (ca invat sau nu a scrie). comunicarea prin poezie continua sa mi se para un miracol (am pus si-o vorba mare, dar stii la ce ma refer). multumesc! | |
| = . | nica mădălina [12.Dec.11 22:30] |
| cristina, ma refeream la nevoia de a manifesta creativitatea ca nevoie a spiritului, scuze ca suna aiurea. arta in genere cam asta e. o nevoie a spiritului. gratuitatea ei raportata la orrice altceva din afara sferei asteia a nevoii spirituale o cam defineste. asa ca nu ma refeream la egolatrie, narcisism sau altele de gen. nici la autosuficienta. spiritul e o "treaba" pe care o au toti oamenii, asa ca nu e vorba de nevoile unor monade sau de gandit in termeni de opozitie eu - celalalt. ci dimpotriva... ce spuneam e ca autorul conteaza, cristina, pentru ca fara el nu ar exista cititori. ca sa citesti, trebuie ca cineva sa fi scris ceva. ca autorul scrie (mai mult sau mai putin) pentru cititori e un alt aspect. poate m am facut prost inteleasa prima data. si m am gandit ca daca folosesc mai multe cuvinte... despe textul tau, despartirea are sens, dar ansamblul sufera din cauza ei. iar daca un alt cititor remarca prima parte, eu am remarcat strofa finala. comunicare... ehei, asta e cea mai grea, intr adevar. dar uite, macar stam de vorba (e felul meu de a spune ca se pare ca macar vrem sa comunicam) :) | |
| = . | Cristina Sirion [14.Dec.11 01:34] |
| cred ca dincolo de egolatrie sau narcisism, orice nevoie e manifesta pentru a fi satisfacuta. e un fel de sila care ma-ncearca nu excluzand ce spui tu (perfect adevarat, evident, si nu, nu te-ai facut deloc prost inteleasa, am accentuat eu mai mult extensiile, ca si acum) - ci incluzand ce spun eu (e a proape o slabiciune, in fond, nu?). de aici nevoia de (alt) scop, cum ar fi acela de a crea placere altora, sa spunem, desi aici se simte de la o posta intentia de justificare. oricum, asta e doar de dragul conversatiei, cel putin aici. revenind la poezie, nu ma mira ca ai remarcat strofa finala. a fost singura care a existat cumva inaintea poeziei, mergand prin casa, pur si simplu. avea nevoie de-un suport, restul e suportul. fiind insa ceva mai gandit, aveam tendinta de a-l prefera. mi-a facut placere. | |
| = , | Leonard Ancuta [14.Dec.11 02:46] |
| mie imi place ruptura, dare efect dar parca dozajul e cam mic si nesustinut de final. adica cred ca e nevoie de ceva mult mai puternic in ultima strofa, nu conbinația de ruși si pumn de zapada, care la o adica e cam quebecoasa. | |
| = asa-i | Cristina Sirion [14.Dec.11 22:38] |
| Leonard, asa-i. e o poezie cam tolanita. eu sunt prima care cauta, in general, fiorul ala pornit din lovituri neasteptate, indirecte dar cu efect emotional. asta e o poezie de stare, aproape ca-mi vine sa spun c-am lasat-o sa traiasca din generzoitate (initial mi-a placut imaginea aia cu rusii, dupa aia mi s-a parut ca ideea poate fi fain construita). "arunc un pumn de zapada" vrea sa accentueze neputinta de face mai mult, o ninsoare adevarata de pilda; ceva control in evenimentele majore ale vietii, ca sa leg de restul. deci e o idee, cam atat. am zambit cand ai zis "quebecoasa", well, nu pot spune ca n-are legatura. dar e mai mult o inflenta, nici nu stiam c-am ramas atat de afectata. :o) glumesc, desigur. multumesc de trecere, faina observatia. | |
| = 7 | florian stoian -silișteanu [14.Dec.11 23:04] |
| uneori iarna este ca o încăpere în care se ascund cartofii ce i noi pe care sfinâii îi aprind în răsad duminica dacă dumneavoastră peste zi măsurați din cântarul acestui poem e semn că vine poetul și vă spun fraților :cristina sirion este o mare poetă | |
| = o impresie | Paul Gabriel Sandu [15.Dec.11 10:58] |
| foarte bine construita si foarte imaginea ferestrei din primele doua strofe. o fereastra care se deschide spre un soi straniu de transcendenta. e fereastra pe care o deschidem ca sa lasam sa intre copilaria. "Acum"-ul cu care se deschide a treia strofa e foarte straniu. Cumva asteptam revenirea ferestrei. Am simtit nevoia, citind, sa o recunosc undeva, intre obiectele celei de-a doua parti. Mai ales ca revii la strada mai tarziu, dar fara sa mai desenezi vreo fereastra. Din partea a doua, singurul vers pe care nu-l pot auzi este "lin, lin". Ideea aruncarii nu prea merge cu adjectivul asta. daca scriai "imprastii", era mai potrivit. E un poem care vibreaza de sensibilitate si de iubire. E genial versul "incep sa ne semene mainile". Toate bune, p. | |
| = ~ | Cristina Sirion [16.Dec.11 02:14] |
| D-le Silisteanu, multumesc pentru incredere. "Poeta" insa nu, din multe motive. Despre unul din ele vorbeam mai sus. Frumos insa mesajul, o mica poezie in sine. :o) Paul-gabriel, ai dreptate, dealtfel am incercat sa sugerez si in partea a doua o fereastra cand am spus "strada" - ideea era ca si cum ai privi-o de la fereastra. Cer insa prea mult si dau prea putin ca sa iasa cum trebuie. Asa e si cu "arunc", voiam sa se perceapa imprastierea. Duce asadar unde trebuie dar are si bruschetea gestului, asa ca voi schimba totusi. multumesc! | |