| = nu m-am așteptat | Maria Tirenescu [03.Nov.11 10:06] |
| Se vede că ești în temă. Ai condus bine dialogul, ai scos în evidență prin ce trebuie să treacă un cadru didactic, ai reușit să explici de ce sunt rezultatele care sunt... Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult a fost finalul, pe care nu l-am intuit. Am fost prea atentă să citesc... Pe scurt, mi-a plăcut. | |
| = Râsu' -plânsu' | george geafir [03.Nov.11 10:06] |
| Sincer să fiu, textul acesta nu m-a făcut să râd, mai degrabă mi-a trezit fiori de plâns. În mod fericit, surprinde aspecte din învățământul actual, care scârțâie în ton cu ușile neunse ale școlilor: ineficiență, formalism, violență crescândă în rândul elevilor, umilire a cadrelor didactice din partea guvernanților. Și totuși, salvarea vine de la adevărații dascăli, care veșnic se sacrifică pentru vocația lor și a căror învățătură dăinuie dincolo de vremuri, asemeni vrednicului dascăl și poet Anton Pann. Un text, după părerea mea reușit, mai puțin umoristic însă cu încărcătură morală. | |
| = Dascălul în lupta cu hârtiile | Vali Slavu [03.Nov.11 15:11] |
| Maria, te invidiez pentru că ai ieșit la pensie și nu ai mai prins această perioadă tristă din învățământ, în care în centru atenției nu mai sunt copiii, ci hârtiile. Numai cine lucrează în domeniu mă poate înțelege. Începutul de an școlar a fost pentru mine un coșmar. Am adunat bibliorafturi întregi de hârtii (toate cu număr de înregistrare, semnate, ștampilate) care nu folosesc nimănui, cu atât mai puțin copiilor. Oare, își închipuie cineva câtă muncă a fost în spatele acelor teste inițiale (cu rezultate deloc relevante, în condițiile în care s-a anunțat în presă și la televizor că nu se trec în catalog, și copiilor nu le-a păsat ce notă iau)? Dacă mi-ar fi plăcut să-mi petrec viața între dosare, m-aș fi făcut notar sau altceva, nu dăscăliță. Mereu se mai înființează câte o comisie, mereu se mai inventează câte ceva, cum ar fi centralizarea zilnică a absențelor (pe materii!) și postarea lor pe site-ul inspectoratului (bine, măcar, că nu-s în locul „fericitei” colege care are această sarcină). Nu am făcut niciodată caz de faptul că nu suntem plătiți așa cum ar fi normal, în condițiile în care sunt atâtea alte categorii sociale și mai defavorizate. Dar acum mă îngrijorează faptul că timpul meu pentru a mă ocupa de copii devine tot mai puțin. Sunt tot mai obosită și mă tem că voi ieși învinsă din lupta cu… hârtiile. Domnule Geafir, citind ce i-am răspuns doamnei Maria, veți înțelege de ce textul de față e râsul-plânsul. Se apropia data limită de trimitere a textelor la concurs și eu nu aveam nici timp, nici starea de spirit necesară ca să scriu. Așa s-a născut această proză care reflectă niște realități dureroase. Dascălul Anton Pann nu se trezea la 3 dimineața, să-și scaneze hârtiuță cu hârtiuță, pentru a-și pune portofoliile pe CD. Nici nu-și cheltuia banii pe cursuri de formare, ca să adune credite la dosar. Vă mulțumesc pentru lectură și pentru că v-ați spus părerea! | |
| = Vocație | Eugen Sfichi [09.Nov.11 14:10] |
| Vali, textul e foarte bun. E talent, inteligență și inspirație. Ai facut o altă Poveste a vorbii la modul original și rândurile tale sunt un remediu antistres. Cum ai avut ideea să-l introduci ca personaj pe Anton Pann, “fiul Pepelii, cel isteț ca un proverb”? Ce să mai spun, mi-a plăcut și te-am citi de mai multe ori. “Din vorbă în vorbă iese adevărul” scrise pilduitor personajul tău. Și adevărul este că poți “lăcui” (în) toate antologiile umorului românesc. E.S. | |
| = Re - Vocație | Vali Slavu [11.Nov.11 00:11] |
| Eugen, și mie mi-a plăcut ce a ieșit. Nu întotdeauna sunt mulțumită de textele trimise la concursuri. La proza aceasta țin mult, deoarece e o modalitate de revoltă față de birocratizarea învățământului. Nu exagerez dacă afirm că în (să zicem) zece ani nu am adunat atâtea hârtii, ca în aceste luni. Și bibliorafturile devin, pe zi ce trece, mai neîncăpătoare... Pe "finul Pepelii" l-am introdus, din motive... strategice. Doar festivalul se numește "Povestea vorbei". :) Mulțumesc pentru aprecieri și scuze pentru întârzierea răspunsului! | |
| = "A scripturilor române" | Eugen Sfichi [11.Nov.11 17:57] |
| Vali,nu ai citat din mine, ci din Eminescu. E normal și îți mulțumesc, deși am ratat o șansă. Ce crezi că am făcut între timp? Te-am mai citit o dată. Totul e bine făcut, chiar și titlul. Faptul că ești pretențioasă cu tine e o calitate. Nemulțumirea ta a produs o lucrare despre care nu pot decât să folosesc un cuvânt de-al tău și să spun că e “ghini”, iar profesorul a devenit la Vâlcea,prin exigența ta, Norocel Ionescu. Cred că între timp a ieșit din spital cu foaia de externare completată totuși pe numele pe care i l-ai dat, “Ghinionescu” și lucrează la centralizarea rezultatului testului despre care ai scis. Anton Pann te-a răsplătit la “țeremonia” de premiere, ca să folosesc un cuvânt de-al lui. Mă bucur că este evocată cultura comunității românești din Bulgaria, pentru că Anton Pann, s-a născut acolo și a profesat aici ca muzician și scriitor. I-ai amintit și numele întreg: Antonie Pantoleon Petroveanu. Aștept să-ți citesc noi creații pe care să le tot recitesc. | |