| + dragutz | Leonard Ancuta [13.Oct.11 06:08] |
| am citit de cateva ori poezia, nu stiu inca in ce fel scrii, dar acesta este un text bun. si mi se pare bun ca urmareste o idee, ca o rezolva, desi exista o ruptura intre planuri, am vazut ca se practica genul acesta de sincopare, alunecare de completare de stari pentru a pune o unda soc asupra mesajului. ceea ce aici e destul de tare, are forta si acest lucru inseamna ceva. mai remarc faptul ca daca nu-i o reusita sporadica sau norocoasa, exista un potential atat imagistic cat si ideatic, desi oarecum banala, faza cu cadavrul plin de pofta si viul aproape mort e tru, cum zic unii. te incurajes sa o tii tot asa, e de bine. | |
| + bun! | dan herciu [13.Oct.11 08:50] |
| Da!felicitări Luiza. Finalurile de strofe sunt exceptionale. Versurile : "În pofte, mortul e aproape viu și viul aproape să-și dea duhul." sunt, după părerea mea, antologice . nu am citit demult o mai bună expunere a limitei. la fel și : "În dragoste ies larve și se fac fluturi în timp ce unele zboară, ale noastre ne dezgustă." aici aș folosi : (din)dragoste sau altceva pentru a evita repetiția lui "în" una peste alta : stea. | |
| = mai mult decât onorată | Zavalic Antonia-Luiza [13.Oct.11 15:03] |
| Multumesc pentru steluțe, recomandări și aprecieri. Mă bucur enorm că pot învața în fiecare zi de la cei mai buni. Sincer, încă nici eu nu știu cum scriu, care-mi este stilul, fiindcă în cazul meu, mă modelez în funcție de poezie și nu invers. Mi-e frică căci uneori îmi simt poezia ca în mâinile unui copil, care în joaca lui o iubește dar poate și în această iubire s-o distrugă. Sunt conștientă de munca pe care o am și de cât îmi mai trebuie să cresc iar aprecierile domniilor voastre mă încurajează în acest sens. Antonia Z. | |
| = fain | dan plesa [20.Oct.11 09:26] |
| bun text. imagini puternice si pline de miez. impresioneaza mai ales finalurile de strofe. felicitari | |
| = desfoliere a dragostei | Bogdan Nicolae Groza [28.Oct.11 17:05] |
| o desfoliere a persoanei si a personalitatii, a dragostei, pentru a ajunge la esente, gasesc aici. "delicatesele" noastre desfacute pentru a le gusta atat de mult pana ne dezgustam de ele. E o suprasaturare de celalalt, dar cu atat mai intens cu cat, paradoxal, desi suntem plini de el/ea, nu ne putem abtine sa nu-l/n-o gustam, chiar daca nu mai putem, chiar daca limita noastra a fost depasita. Iata unde poate duce excesul. Dar un exces idilic, o pofta care-l face pe mort aproape viu, si pe viu, aproape sa moara. Atat de puternica e dorinta. Imagini vii, puternice, vibrante, care m-au facut sa intru iar si sa comentez,dupa o pauza lunga. Da, da, te voi urmari mai cu atentie :) | |
| = nimic nu este mai la limită decât dragostea | Zavalic Antonia-Luiza [28.Oct.11 21:54] |
| Într-adevăr, am încercat să subliniez forțele antagoniste care acționează sub imperiul dragostei. Dragostea ne umple, ne golește, ne ucide, ne învie; cu alte cuvinte dragostea ne transformă (din dragoste ies viermi și se fac fluturi). Vă mulțumesc domnilor pentru oprire și aprecieri, Antonia | |