| = Semn | Vali Slavu [03.Oct.11 15:26] |
| Parcă m-aș afla în fața unei picturi cu lumini și umbre. Citind poemul, aud vocea unui ghid lăuntric, ce mă ajută să văd "teritoriile" învăluite în ceață. Mi-au plăcut simbolurile din final. Soarele care deschide fereastra pare să aducă o notă de optimism, când, de fapt, fereastra dă spre... zid. În altă ordine de idei, am găsit aici exact ceea ce aveam nevoie să citesc, într-un moment de relaxare. | |
| = Vali, | Dana Banu [03.Oct.11 15:49] |
| m-am cam luat cu călătoriile în ultima vreme și n-am prea mai scris poezioare pentru net. textul ăsta m-a obosit pe moment. spre iarnă voi reveni peste el și îi voi pune o hăinuță nouă cu fireturi mai acătări. mulțumesc pentru lectură, Vali :) | |
| = vezi ce faci cu tulburelul | Ioan-Mircea Popovici [03.Oct.11 16:17] |
| ce spui tu aicea?! "m-am cam luat cu călătoriile în ultima vreme" te-ai luat cu tăcerile de mână ai așteptat să vină bruma prin vii și-ai pus pe masă carafa cu tulburel cred și eu că "textul ăsta te-a obosit pe moment" și știi ce te-a obosit cel mai tare versul ăsta "soarele fiecăruia deschide o fereastră cu vedere spre zid" vezi ce faci cu tulburelul dacă vrei să fie bun de Bobotează tristețile-s bune când ne ocupă un pic cât să nu facă rădăcini "ascunse cu tandrețe în adâncurile din noi câteva zile ploioase niște anotimpuri catifelate vreo 2 insule unde cresc florile negre ale blândei uitări mâna prin aer desenează cercuri și nori praful se ridică în vârtejuri amețitoare și le acoperă " | |
| = iann, | Dana Banu [03.Oct.11 16:25] |
| mă bucur să te reîntâlnesc. mulțumesc pentru semn. | |