| = despre om și căutarea reîntregirii | Elia Ghinescu [08.Sep.05 10:31] |
| O firească linie a vieții aici. De la lumea intrauterină, din acel rai al nebunilor, se naște cu inima apăsată omul pentru ca apoi să înceapă introspecția asupra vieții ce se arată infinit mai singură decît ar fi dorit poate raiul. Există? - și odată cu prima întrebare se descătușează altele și altele, necontenind a frămînta din ce în ce mai adînc, spre alt adînc decit cel din care provine. Nu-i mai ajunge singurătatea, brațele pot încălzi doar cît poate cuprinde palma, "dumnezeule!" - a rugă, a chemare, a strigăt. Pentru ce? Pentru a ajunge secătuit la vremea de secetă... Plăcut mult finalul. Aproape că am exclamat hmmmm..., rămînînd cu aceeași sete. | |
| = Elia | Vasile Munteanu [08.Sep.05 11:00] |
| tu esti "vie de sete" :); multumesc pentru ragaz. cu drag, | |