| = contra visata | Bogdan Groza [08.Sep.05 10:16] |
| si ea intr-un vis pierdut (celei visand) intamplare a somnului, infiorat de pijamaua de matase in miscare schita aceasta a corpului, visand zambind capata forme de aparitiii multicolore mini-portret al unei domnisoare dormind adanc o noapte si o zi se joaca fara griji cu nuantele zilei ca intr-un joc lego, ca intr-un puzzle colorat cand ia o dimineata albastruie, cand o amiaza galbena pana ce incadreaza o natura de curcubeu intr-o clipire de ochi indragostit se si mira modelul uman cum de un barbat ca el a iesit mult mai frumos in pictura decat e in realitate | |
| = Bogdan | Dana Lucaci [08.Sep.05 10:29] |
| Miniatura aceasta de contră-passe-partout iscusit concepută, ca un mic joc de culori pe o foaie de desen, o acuarelă de copil hazliu cu suflet matur, mă bucură, dar mai ales îi va bucura privirea "celei pictând". :) Mulțumim! ;) Ela | |
| = nu există culori | Miruna Dima [08.Sep.05 13:05] |
| Doar niște frământări adiind pe albul întins. Mulajul iubirii în brațele ei, gând aplecat cuminte în palmă, oglindă în interior sclipind. E liniște și firea își așterne desenul pe tâmplele ei. Iar tu, în urmă-i, strângi totul în mănunchi de cuvinte... | |
| + pictand, cuvintele | Daniel Bratu [08.Sep.05 13:13] |
| ca despre o pasare brancusiana, a esentelor, de la prima vedere, o supra-grafie simbol, strofele – aripi, finalul -de soclu, o lume a absolutului, incadrabil, decat prin talent, in linii largi, sigure indrazneala sclipirilor de „verde-albastru” cuprinsa, foc fara petale, doar scuturi de timp si ardere fina, in „clipiri”, personificarea sevaletului – „ultim indragostit”, avertisment aforistic, cumva si mai mult, ritm corespondent sensului, volute largi, pe rand apoi batai de aripi, poem - „mini-portret” permanent insetat si imbogatit de „pasul inalt” al frumusetii, armoniei, desavarsirii Obs: in strofa finala, de ce „mirat”? de ce „in urma”? – as fi rescris versul, cam in acelasi sens: „sevaletul isi deschide ochii inaintea ta” - niciodata spatele intors catre har | |
| = Mir-Una și Mir-D(oi)aniel | Dana Lucaci [08.Sep.05 13:27] |
| Miruna, există și culorile, cele prin care ea își desfășoară zilele, modelând lumile cele văzute, cele cuvântate, în tablouri dinspre sine spre ceilalți. E o mână sigură, schițând liniile ca și cum ar respira. Și reușește pe unde trece. Fiindcă are o deschidere a spiritului spre arte frumoase. Mulțumesc pentru trecerea pe aici. Daniel, ea - pictorița - este într-adevăr o pasăre brâncușiană, căci esența ei este creatoare, ea face din atingerea pânzei un fel de plutire spre infinite coloane și de aceea, el, șevaletul, pentru ultima oară îndrăgostit, este mirat, descoperind harul ce i se lasă în lemn, ca și cum el nu l-ar fi meritat. ori fără el, ea nu și-ar fi sprijinit mâna în dansul ei prin culori și cărbune. Nu pot schimba finalul, tocmai fiindcă șevaletul rămâne îndrăgostit de ceea ce poartă mereu în ale sale unghiuri înlemnite. Mulțumesc pentru lumina în care acum, după cuvintele simple, se pot vedea tablourile, sculptura, poate chiar umbra lui Rodin stând de vorbă cu Brâncuși, pe lângă pânze, va fi astfel loc de reflectare. Ela | |
| = locuri diferite, acelasi mesaj | adrian grauenfels [08.Sep.05 16:17] |
| uite cum tot din pura intimplare intilnesc ingerul facut de Marga, asezat in vitrina galeriei din Jaffo cam acum un an, pe marginea poeziei tale .. Ingerul de ceramica se simtea minunat acolo pe straduta aceia romantica unde vin miresele sa se fotografieze in dimineata nuntii iar cainii hoinari adulmeca convoaiele de turisti curiosi, tot intimplarea face sa zarim pe acolo vreo studenta la pictura diluind culorile serii sau un fotograf abatut de caderea prematura a frunzelor .. oricum ar fii placerea e aceiasi, ea vine din impletire, din cuvinte , din forme si texturi care ne fac sa ne tinem respiratia o clipa in adinca reverie.. | |
| = Adrian | Dana Lucaci [08.Sep.05 17:50] |
| De când am primit acest înger prins în ceramică, o clipă doar fotografiat, mesajul transmis m-a făcut să îl port mai departe. Astăzi, aici, pe umărul drept al unei pictorițe. M-a captivat Marga, grație fotografului. Oare îl voi putea vreodată vedea în real? Nu neapărat ca mireasă, nici ca pictoriță, doar ca privitor. Mulțumesc pentru întâmplarea ce aduce mesajul dinspre lumi îndepărtate. Ela | |
| = aripi-carbune | Iulia Spanu [09.Sep.05 00:33] |
| Ela, se simte captivarea, se simte suflarea-pe-nerasuflate cu care ai scris aici, pictorita tu in cuvinte (vad mainile, vad sevaletul mirat, ramas, ultima si ultima oara, zborul neinceput si totusi promis) si in acelasi timp infasurandu-te in muzica inalta a batailor de aripi-carbune. | |
| = Dalba | Dana Lucaci [09.Sep.05 09:53] |
| Sunt captivată uneori de acea linie simplă care face ca un spirit să se desfășoare aievea prin arte cu inspirație și har, și mă bucură să privesc cum cea care pictează are acest destin. Mulțumesc pentru cum mă vezi în cuvinte. Ela | |
| = ... | Ana Suter [15.Sep.05 13:30] |
| Tarziu vin, dar nu aveam cum sa lipsesc. De pe acelasi taram cu cea pictand vin in fuga, caci eu stiu ceva mai multe. Vad cele doua luminite si le multumesc ca exista. | |
| = cea pictând | Dana Lucaci [15.Sep.05 20:22] |
| Pentru tabloul tău nu va fi niciodată târziu, cum nu va fi niciodată devreme, el va fi mereu aoclo la timpul său, perpetuă apariție vegheată de înger. Frumos te poartă artele, tu știi mai multe :). Ela | |