| = "La Vulturi!" | Alina Mihai [20.Sep.11 16:02] |
| Șansa de-a nu uita cine eram și cum gândeam pe vremurile alea aparține unor privilegiați. dacă aceștia știu să și redea totul, cât mai curat, istorisirea devine felie de copilărie autentică. Poezia transmite o stare greu de mimat și se adresează doar adultului care mai poartă-n el un mucos cu caș la gură. Viu! După părerea mea "boje moi" strică totul. Taman fiindcă un copil de doișpe, treișpe ani, care citește gala galaction la ora de română, greu știe rusa veche. M-ar interesa să aflu de ce l-ai pus în poezie și mai ales de ce ți s-a părut atât de important ca să-l treci drept titlu. Mie pozia îmi pare, așa cum am spus mai sus, că-i despre cu totul altceva. | |
| = alina | Oana Zahiu [20.Sep.11 17:31] |
| culmea este ca intr-o zi mi-a venit a scrie o poezie in cu "o, boje moi!" nu e important, de fapt, uitandu-ma la rezultatul final. daca e sa facem un context, pai nush, poate bunica-sa e rusoaica. adevarul este ca eu ar trebui sa creez contextul, mai degraba. asta daca vreau sa pastrez titlul sau sintagma | |
| = copil fiind, prin eu cutreieram... | florian abel [20.Sep.11 23:01] |
| "boje moi" se poate încadra ușor în context, dat fiind că atmosfera redată duce spre timpuri îndepărtate, atunci când rusa era la liber de învățat obligatoriu. Ce-mi scapă mie este acel "Agripina urcă", pe care nu reușesc să-l vizualizez, pesemne e o amintire prea personală de care autoarea nu poate face abstracție pentru că s-ar rupe de contextul eului mai mult decât s-ar lipi cititorul de contextul alter-ego-ului. Dar înțelesurile trec în contul fiecăruia, așa că, a ne teme de neînțeles e ca și cum nu ne-am teme de realitate. Ceea ce ar fi grav. O poezie care arată că spiritul se naște odată cu nemurirea copilului din noi.Și asta e bine. F. | |
| = za șto?! | Adrian Firica [21.Sep.11 07:59] |
| caldă, plastică și cursivă ... „za cem” ai întins-o așa de mult?, pentru că puteai să restrângi, pe ici, pe colea: doamnei îi plac covrigii își cumpără în fiecare dimineață ne dă și nouă stăm liniștiți apoi parchetul scârțâie sub pașii ei iar cartea se deschide dănuț își șterge nasul și agripina urcă urcă cu păunaș cu tot ieta maia pierspectiva! | |
| = zic și eu | Motoc Lavinia [21.Sep.11 20:51] |
| S-a trezit eleva din mine citindu-te, era să sară din bancă direct pe geam. Mi-a plăcut, o perspectivă inocentă, de acord și cu Dl Firică, mai scoate și mătura , mai dă cu ea pe ici pe colo. | |
| = lavinia, florian, adrian | Oana Zahiu [25.Sep.11 13:08] |
| scuze. de abia acum am vazut ca a mai trecut lume pe la mine. am tendinta de a lungi. da. aici sunt de acord cu tine adrian. apoi agripina urca - cum nu? :)) cu paunas, la stana, sa-l salveze, si apa curgea si agripina urca (io asa tineam minte... ) lavinia, florian, adrian: multam mult de citire! | |
| = . | George Pașa [18.Oct.11 17:54] |
| Ceva inspirat mi se pare aici: "și timpul își dilată inelele verzi/o omidă cu șapcă pe banca mea/nu se mai termină/nu se mai termină". | |