| = Eseul-poem | Adriana Gheorghiu [15.Sep.11 21:47] |
| Eseul este “o atingere” a unei problematici incitante penru cei cu apetit speculativ-cognitiv și ademenitoare pentru cei cu inclinații poetice, iar Eminescu, mereu, “spațiul absolut” pentru a motiva toate căutările și “atingerile” ființei umane. Eseul-poem “Despre atingere, la Eminescu” se adaugă, firesc, la ciclul de eseuri cornel-mărginenean-ene, ale căror caracteristică este sugerarea unei problematici. Eseistul numai că nu ne spune: “Vreți cumva să vorbiți despre “atingere”? Va propun un “hint”. Feel free”! “…de o altă nouă ființă” ar fi un “hint”…. dar ca cititor, las eseul să-și urmeze calea, aceea de a sugera doar conceptul de “atingere. “Atingerea” lirică a scrierii m-a dus cu gândul la forma eseu-poem, “o altă nouă” formă din două specii literare (eseul și poemul) care “…apoi se ating, nu se ating”. | |
| = „Două aripi par despărțite, dar în zborul păsării există o clipă a atingerii lor | Florentina-Loredana Dănilă [15.Sep.11 23:02] |
| Așadar, observația mea te-a determinat să scrii acest mini-eseu. Da, cred că există o obsesie a atingerii, însă nu cred că aș fi conștientizat-o, dacă nu puneai astfel problema. Poate unele idei ar fi meritat dezvoltate. Sau poate nu, lăsând înțelegerea să pătrundă din „necuvinte”. | |
| = great | dorin cozan [16.Sep.11 08:15] |
| Două idei nu pot să existe, se gândesc doar, apoi se compară, nu se ating. Două cântece nici nu există, se aud doar, apoi se aseamănă, nu se ating. Două pietre chiar dacă există, sunt alăturate doar, apoi se lovesc, nu se ating. Două râuri par să existe, ele trec doar, apoi se unesc, nu se ating. Două ființe cred că există, ele iubesc doar, apoi se ating, nu se ating. | |
| = cogito ergo sum | Alina Mihai [16.Sep.11 10:51] |
| "Două idei nu pot să existe, se gândesc doar" - fidelă, din pricipiu, rămân la descartes, care m-a convins. "Două râuri par să existe, ele trec doar, apoi se unesc, nu se ating." - cum se poate unire fără atingere? cum se poate uni ceva cu ceva dacă cele două lucruri nu există? "Două pietre chiar dacă există, sunt alăturate doar, apoi se lovesc, nu se ating." - asta e ciudățică. "a lovi" înseamnă "a atinge violent", nu există lovitură în lipsa atingerii. -"Două aripi par despărțite" - nu mi-au părut niciodată despărțite. din cauză de propulsor unic. nu aripa zboară. lucrezi pe principiul "ce-i concret există, ce e abstract nu există". chestia asta e foarte subțire, dacă e să mă-ntrebi. există o graniță între văzut și nevăzut, pentru fiecare în parte, iar "a fi" este doar o problemă de percepție. lucrurile care nu există, nu există pentru mine. pentru că nu am eu capacitatea de-a le percepe. de aceea spun că speculațiile tale sunt total neconvingătoare, aberante pe alocuri. | |