| = Primul | Rodean Stefan-Cornel [04.Sep.11 17:56] |
| Dane, primul tristih mi-a plăcut foarte mult. Asocierea dintre poet, trandafir și gaura din gard mi se pare deosebit de sugestivă, cuprinde o întreagă filozofie... Al doilea cred că este un senryu drăguț, iar la al treilea îmi scapă ceva, că nu l-am înțeles pe deplin (mă derutează al doilea vers, dacă ar fi lipsit ar fi fost clar) și, sunt sigur că niciun cuvânt nu este pus la întâmplare. Sper că nu te superi dacă improvizez, pe loc, două glumițe "de duminică după amiaza", apropo de textul postat de tine mai sus: curte de poet- un trandafir străbate gaura din gard (Dan) Curte de poet refuzată - gaura e-n buzunare Cornel coșul plin cu foi- o gâscă genială-și oferă pana (Dan) Gâsculița ta se vrea chiar poetesă - dă-o-n pana mea Cornel | |
| = :) | Gârda Petru Ioan [04.Sep.11 21:28] |
| Curte de poet - mai norocoasă pana unui donjuan | |
| = Re: Primul | Dan Norea [04.Sep.11 21:42] |
| Cornel, întregul triptic de poeme are legătura cu titlul - curte de poet. Doar că, în viziunea mea, sunt momente succesive. Primul vizează tinerețea poetului, frumusețea vieții (trandafirul), care nu ține cont de sărăcie (gaura din gard). Al doilea se referă la maturitate când, la un moment dat, e în pană de inspirație. În acel moment apare muza - am folosit gâsca pentru că îi poate oferi o pană măiastră, care să aducă scrisului noi valențe. În al treilea am plecat de la credința populară că o stea căzătoare înseamnă moartea unei persoane. Ce rămâne în urma poetului, pe masa din curte? Un teanc de cărți (ale lui, evident) și un pahar spart. Dintre cele două replici, prima a prins și a întărit ideea mea. A doua, dimpotrivă, dovedește că ai pana ta, diferită de a mea. :) Nelu, urarea mea este ca Don Juan-ul care se ascunde în tine să nu rămână niciodată în pană de... pană. :) | |
| = Poetul din mine | Gârda Petru Ioan [05.Sep.11 08:22] |
| Nelu, urarea mea este ca Don Juan-ul care se ascunde în tine să nu rămână niciodată în pană de... pană. :) (Dan) Si eu care mă dădeam in fata doamnelor drept poet... | |
| = Re: Poetul din mine | Dan Norea [05.Sep.11 14:08] |
| Nelu, rolul poeziei este să proslăvească frumosul. Cine, pe lumea asta, o face mai bine decât Don Juan? Nu înțeleg de ce i se aduc atâtea acuze. Un pictor pictează un singur tablou? Un muzician compune o singură melodie? În orice artist veritabil se ascunde un Don Juan, chiar dacă nu e conștient de asta. Și cine își merită mai mult renumele de artist decât poetul? Un poet trebuie să cânte frumosul cu toate fațetele lui, trebuie să-l caute toată viața, să fie fericit când îl găsește, după care să caute iar. Un poet e toată viața tânăr și neliniștit, adică tinde să ajungă la episodul "...iar în Spania sunt 1003". Așa că, Nelu, fii fericit, nu te-am degradat cu atributul de Don Juan, dimpotrivă, ești poet pînă în măduva oaselor! | |