| + . | ștefan ciobanu [10.Aug.11 02:51] |
| o calatorie in noaptea invierii. o mica nebunie, o mica fuga ''de apucati''. ajungerea la o periferie, este doar un prag. in fundal totul scapa sensului comun. se traieste in ''bemoli răsuciți/în frunze de mac sălbatec''. imi place cum se pune in scena tot, cum se normalizeaza tensiunea fugii pe final. ''un pic de respect și mai atenți la semnal pe calea ferată oricând poți găsi un vagon tras de cal'' | |
| = ... | Silvia Bitere [10.Aug.11 09:39] |
| Domnule profesor, mi-a plăcut foarte mult această strofă cât un poem. "te-ai uitat în balon i-ai văzut fugiți sub partitură călare pe diezi fumând bemoli răsuciți în frunze de mac sălbatec vocația iubirii risipite în șah cu hazardul" sunteți atât de tânăr și de frumos. cu siguranță marea este secretul dumneavoastră! pentru că "diez, bemoli, frunze, sălbatic, în hazard", nu pot decât să vă observ veșnic tânăr...și tablou să fie acesta despre care știm că este viu pentru că el nu se face singur, ci de o mână de om cu suflet , exceptând tabloul naturii, firește... toată admirația pentru versul dumneavoastră. vă citesc de multă vreme și nici măcar nu ați știut. | |
| = cât a avut fitil nodul târziului (semnal de 11 august) | Ioan-Mircea Popovici [11.Aug.11 09:23] |
| diseara va invit pe corapina mostenita de la amicul boris (vian) cu tot cu cal si val sa va povestesc ceva din taina primei strofe " noaptea de înviere mi-a ajuns cât a avut fitil nodul târziului" in fiecare an in noaptea de 11 august si inca doua zile dupa aceea e ploaia de stele iata ca Steaua Ciobanului a fost "inainte mergatoare" de aceea zic mutumire cu bucurie si cu iubire impartind rogojina cu coralina: "ne explicăm fiecare gest în decor de la micul secret nedescifrat în piatră până la simpla atingere a degetelor între ele" s.c. : “gata alergăm pe sfoara ce ține zmeul ploaia mângăie cerșetorii din jur “si ploaia de stele” îți luminează sângele” aici se fac atingeri pentru ce va urma de ziua marii curand ci din urma vor fi cei dintai | |
| = ... nodul târziului | Cristina Cirnicianu [11.Aug.11 12:40] |
| merită lăudat acest poem și autorul pentru libertatea în exprimare poetică, de altfel, nu la îndemâna oricui. Se merge mult pe simbolistică, mai multe sensuri într-o singură imagine, chiar într-un singur cuvânt, obiect... aveți admirația mea, de multe ori în tăcere. Tăcerea nu mă oprește din lecturare și luare aminte. Cu deosebit respect, Cristina C | |
| = simt | Ottilia Ardeleanu [11.Aug.11 22:32] |
| în cuvinte o viață trăită din plin, clipă de clipă, om de om, țărm de țărm și mare de mare, vis de vis și gând de gând, partitură de partitură, nimic pierdut în neanturi închipuite. cât de frumos poate fi când "calea laptelui (a dat) dă în foc"!? Ottilia Ardeleanu | |
| = Cristinei și Ottiliei | Ioan-Mircea Popovici [19.Aug.11 16:31] |
| “în urma lor strǎzile pe care nu le știam așteaptă de-acum întrupate-n iluzii” așa a fost să fie să încep ziua de 16 pe 17 miercurea să fie joia și-n cele din urmă să răspund atât de târziu Cristinei Cîrniceanu și Ottiliei Ardeleanu o ceasca de cafea pe urmele gândului “despre ieri și atunci e mult mai simplu decât acum” “dimineața fericiți cu motanul negru torcând la picioare Dumnezeu te-a ales pe tine să-mi arăți calea printre cuvinte” | |