| = ca un elefant pe sarma | Leonard Ancuta [30.Jul.11 14:43] |
| inca de aseara si mi-a placut. construiesti o atmosfera, o poveste, adaugi multe ingrediente in ea dar reusesti sa extragi si esenta poetica. se simte darul tau de narator, dar reusesti sa te mentii in echilibru pe linia subtire a poeziei. ps. vezi ca ai cateva typos. | |
| = nu le vad | Ioana Barac Grigore [30.Jul.11 15:11] |
| mai putin o caciulita de î, nu mai gasesc alte typos. multumesc mult, Leo. ma bucur ca ti-a placut. | |
| = uite | Leonard Ancuta [30.Jul.11 15:18] |
| copiii se stopeau ramase in asfaltul seamnau cu un balaur atat am mai gasit acum. oricum, astea sunt mai putin importante, dar probabil conteaza pentru o eventuala recomandare. | |
| = imi trebuie un cap limpede | Ioana Barac Grigore [30.Jul.11 15:23] |
| nu le-as fi vazut in veci. thx, sire | |
| + idem | Vasile Munteanu [31.Jul.11 07:38] |
am scris ieri un comm ce s-a pierdut în ceața tehnologiei; răstimp, am operat o desihdratare pe bază de lichide, deci nu sunt într-o dispoziție să îmi amintesc exact cele scrise, așa că s-ar putea să improvizez... pe scurt, spuneam cam așa: alocuri, textul pare excesiv descriptiv și oarecum mecanic, prolix; unele construcții ar merita reformulate (câteva exemple: "o joi", "ca și cum regina", sugestie: "ce de luciu! apa se vedea...", "cu ce imagina", "ca în acea" + câteva redundanțe. dar ce impresionează la acest text este puterea de sugestie a inexprimatului; răzbate prin toți porii o ahtiere de acceptare și deopotrivă de respingere a interetnicului; un rafinament al simuțrilor echivalent instinctului de conservare înzestrat artistic și care extrage din "natural" numai acele esențe capabile a-i spori percepția și a-i satisface înclinațiile; suntem în prezența unui tablou care își prețuiește la justa valoare inclusiv "rama"; există un anume tip de rădăcini care îi transformă pe ceilalți în (comis-)voiajori, echilibrul restabilindu-se prin sensibilitate (s finală). același, Vasile Munteanu | |
| = Ted, povestea | Ioana Barac Grigore [31.Jul.11 14:32] |
| e ceva vreme de cand cititorul grabit nu se mai apleaca asupra povestilor cu magia lor, asupra miracolului naturii. se intoarce in sine si concentreaza totul asupra propriei biochimii. pana si pe Dumnezeu il trece prin sine sau il ingroapa printre monstrii personali. am hotarat sa incerc sa-mi deschid universul spre natura, spre ceilalti si asta imi face bine. sa zicem ca incerc sa mut centrul de interes spre exterior, convinsa ca acolo voi trai experiente suficient de altruiste, care sa ma vindece interior.:)mai mult, este un pariu pe care mi-as dori sa-l castig, pentru ca nu este simplu sa vorbesti despre ceilalti mai mult decat desre tine. posibil sa aiba imperfectiuni textul, dar nu a fost unul simplu. am incercat sa urc fiecare cadere si sa nu ramana absolut nimic nesemnificat (including joia). nu este o simpla poveste, dupa cum bine ai observat. tie nu ti sa facut dor de poezia "despre natura"? mie da. multumesc ca ai fost atat de aproape de acest text si mi-ai confirmat, alaturi de Leo, ca e posibil sa-si fi atins scopul. aceeasi, poate putin altfel:) | |