| = . | nica mădălina [12.Jul.11 19:18] |
| dupa frumoasa prima strofa, vii si explici si distrugi sugestia, topesti misterul in consttari fara tensiune. ai si alte texte in care faci asta, nu stiu de ce si nici nu ma priveste, ca si receptor. i devine totul previzibil, ca un buletin de stiri. prim si a treia strofa (fara gelatina aceea, care, iarasi, accentueaza inutil) si, eventual, ultima sunt de pastrat, pentru ca nu rupi vraja. celelalte doua sparg totul, trivializeaza, petru ca explica de parca nu ai avea incredere in forta de sugestie. incepi bine, diluezi pe parcurs, ca si in alte dati. e pacat. eu inteleg ca vrei sa folosesti elemente ce tin de melci, sa dezvolti, dar te invarti in cerc facand asta si seci tu insati textul, il faci cochilie uscata. nu uita, less is more de cele mai ulte ori. cred ca si in cazul acestui text se aplica. | |
| = Pentru | Liviu-Ioan Muresan [12.Jul.11 19:33] |
| "orientativ" aș pleda NU! În rest e bine strunit. Și nici nu ar fi bine să ne aliniem unui discurs anume. E o poezie care are personalitate, nu cred că trebuie modificată. E personalitatea poetei. Citind poeme pe aici nu mai reușesc să descoper autorul. Sînt toți pe aceeași linie. De început? De final? Așa că amprenta personală contează. | |
| = . | Ecaterina Bargan [12.Jul.11 21:50] |
| prima strofă e chiar super, ai nimerit-o perfect cu piramidele. din celelalte aș lăsa așa, dar vezi tu, nu știu dacă versiunea mea e mai fericită și pentru alții. ceva încă îmi scârțâie la sufletul lumii, în versiunea asta. m-au ajuns din urmă, simțeam o cocoașă în creștere, inima cât o cochilie, ochii mijiseră cornițe în sufletul lumii | |
| = . | Alexandru Gheție [12.Jul.11 22:05] |
| îmi place textul, ottilia... și, dacă-mi permiți, voi spune ce aș face ca să-mi placă și mai mult :). pe drumul melcilor am ținut-o ușor încât pocnetele să rămână sub tălpi oricât păreau de zidiți în iarbă și crengi de fapt construiau piramide alergătorii stârneau furtuni prin grindina de calcar soarele își stingea setea cu gelatină m-au ajuns din urmă, simțeam o cocoașă în creștere, inima cât o cochilie, ochii mijiseră cornițe în sufletul lumii - e varianta lui katy, care mi-a plăcut, ultima strofă... - cred că toate aceste semne ajută autorul. nu îi diluează personalitatea. nu, deloc. nu e ca și cum s-ar impune cuiva să scrie așa și nu invers, să simtă așa și nu altfel... sunt sigur că autoarea va citi, reciti și va da textului o formă definitivă și după aceste câteva păreri. eu am spus, și repet - așa e mai pe gustul meu. nu înseamnă că e și pe al altora :) - oricum și dacă nu s-ar face nicio modificare aici, am rămas plăcut surprins de textul acesta. e sugestiv, viu, imaginile nu sunt forțate... alex | |
| = vă mulțumesc | Ottilia Ardeleanu [12.Jul.11 23:15] |
| tuturor! empatia funcționează! Mădă, iau aminte. Liviu, voi scoate surplusul. Katy, îmi place și varianta propusă. voi vedea dacă... Alex, frumoasă și propunerea ta, voi reflecta asupra... mi se pare bun modul acesta de colaborare. sugestiile care vin dar nu forțează nota sunt totdeauna binevenite. vă aștept cu drag, oameni buni! Ottilia | |
| = pareri, impresii | Paul Gabriel Sandu [13.Jul.11 23:17] |
| Eu nici nu mai stiu, dupa atatea sugestii, comentarii, obiectii si laude, daca s-ar mai putea spune ceva. Nu pot, decat, sa te indemn la calmul care mie imi lipseste uneori..Si adaug ca mie mi-au placut unele sugestii, unele imagini, unele combinatii de litere, spatii si semne de punctuatie. Mi-a placut, mai ales, "oricat pareau de ziditi in iarba si crengi" - vers care mie mi se pare perfect. O seara bunaseara. | |
| = este | Ottilia Ardeleanu [14.Jul.11 16:43] |
| și versul meu, Paul, de-acolo au pornit toate. cândva, când voi fi mai departe de mine, voi reciti și voi vedea dacă voi mișca vreo cochilie din loc. îți mulțumesc pentru faptul că ai zărit piramidele. Ottilia Ardeleanu | |