| = . | nica mădălina [10.Jul.11 10:39] |
| cele două atâta liniște de la începutul ultimelor două strofe pot lipsi fără grijă, ai deja liniște în corpul respectivelro strofe și în loc de efect incantatoriu, pe care probabil îl cauți prin repetiție, creează efect deranjant și întrerupe lectura (ca atunci când te sâcâie o muscă și ești concentrat să o alungi ca să poți să-ți vezi de treabă), iar asta mută atenția de la ceea ce strofele încearcă să spună. chestie de dozaj... | |
| = . | Alexandru Gheție [10.Jul.11 10:49] |
| și a dispărut liniștea, acolo. da, ai dreptate. mulțumesc, mădălina, alex | |
| = . | nica mădălina [10.Jul.11 10:53] |
| recitind, poate lipsi și de la începutul strofei doi, pentru că ace strofă și următoarea sunt miezul, trebuie diferențiate de prima, urmând ca ultimele două să readucă, treptat, către punctul de plecare. | |
| = Argintat | Călin Sămărghițan [11.Jul.11 14:03] |
| ”Somnul meu te înghite la mal”, asta e formidabil. Sper să nu mă bag ca musca-n lapte, dar sunt fascinat în continuare de câtă poezie poate să irumpă din acest ciclu, pe care îl vezi prelungindu-se în toate lucrurile din jur. ”pentru nimeni vuietul curgerii pentru/ nimeni peștele adâncului” este un imn în surdină. ”De plictiseală aplec lumea pe cotul/ stâng” e o imagine poetică ce vine să îmblânzească parcă, odată cu întreaga poezie, asprimea din ”albă, rece și fluidă”. O văd ca pe o remușcare, încadrându-se perfect în context. Nu putem scrie independent de ceea ce se petrece, oricât am încerca. Dovada că e același context, e precizarea aruncată în final ”știi tu”. No, atât. | |
| = . | Alexandru Gheție [11.Jul.11 15:41] |
| mădălina - am citit și eu ca tine... accentuarea nu era necesară nici la final, nici la strofa a doua. :) mulțumesc, călin - mă bucur dacă platoul cu liniște a plăcut :). și iar ai dreptate, textul ăsta e aici tocmai să ”îmblânzească... asprimea din albă, rece și fluidă”. nu, nu putem scrie independent de ceea ce se petrece :). și dacă s-a văzut aici o serie de texte care se continuă unul pe celălalt, nu pot decât să zâmbesc :). mulțumesc, alex | |
| + Notă de lectură | George Pașa [29.Jul.11 10:46] |
| Textul are o muzicalitate dosebită, de aceea este păcat să fracurezi discursul prin tăierile oarecum nepotrivite, pe alocuri, ale frazelor. Spre exemplu, în strofa a doua, prepoziția "pentru" putea fi folosită, în mod clasic, la începutul ultimului vers. la fel, în strofa a treia, adjectivul "stâng" ar fi putut rămâne în versul anterior, chiar dacă a fost semnalată, prin slash, aparteneța sa de acela. În strofa a patra, iarăși aș fi văzut o așezare clasică, rămânând numai două versuri: "o lamă toată liniștea asta cu care tai așteptarea/ iar între noi se așază ca un drum freamătul cărnii", chiar dacă ieșeau cumva din "peisaj" prin lungimea lor. Iar ultima strofă aș fi văzut-o așa tot din considerente de ritm și muzicalitate: "și dacă e liniște e pentru că somnul meu te înghite la mal. și crește. până la visul acela, știi tu De puține ori am îndrăznit să sugerez cuiva o altă așezare în pagină, conformă unor canoane. Cel puțin aici, Alex, cred că s-ar impune așa ceva. Pentru că este un text liric. În cazul poeziei enunțiativ-narative, sigur, chiar și eu prefer de multe ori altă așezare în pagină. Acum despre text. Chiar dacă latmotivul liniștii a fost uzitat de mulți, el exprimă o reacție personală, iar stările sunt unice. Cei doi îndrăgostiți și lumea elementelor se scufundă în aceeași pace, îtr-un freamăt care seamănă cu acela al începuturilor. De fapt, efectul lexemului "liniște" (paradoxal sau nu) este acela de a neutraliza efectul pe care îl au mișcările sufletești (chiar tribulațiile eului). Fără a veni cu o expresie lirică nemaivăzută, existând, pe alocuri, un limbaj la limita locului comun, textul acesta are o frumusețe a sa, care vine, în primul rând, din acea armonie a semnelor. Fără îndoială, are și idee, altminteri nici nu ar fi! | |
| = . | Alexandru Gheție [29.Jul.11 20:19] |
| george, eu mereu am avut ceva probleme cu tăierea versurilor. uneori folosesc acele slash-uri. mă întreb dacă pentru a ascunde lipsa mea de atenție în ceea ce privește tăierea/ fragmentarea. ori e doar un mod de a indica anumite zone ca moment de pauză mai lungă. ori, în fine :)... știu că ești foarte atent la aceste detalii care, sigur, uneori pot salva ori distruge un text. de aceea am luat sugestiile tale. sună fain acum. mai... muzical... deci mulțumesc pentru sugestii. mă bucur că a plăcut textul acesta. mulțumesc și eugeniei pentru recomandare :) alex | |