| = Cuminți în pătrățelul propriu | george geafir [02.Jul.11 23:01] |
| Domnule Teodoriu, Citind proza m-am dus cu gândul la perioada de dinainte de ’89, când românii stăteau cuminți în pătrățelul lor, cu toate că în sine fierbeau de revoltă, dar din teamă și din lipsă de organizare așteptau o minune venită din afara țării care să-i elibereze... Apoi am realizat că de fapt proza redă, simbolic vorbind, starea socială din prezent a țării, ceea ce denotă că cele două perioade se aseamănă din ce în ce mai mult, românii se autoizolează, fiecare stă cuminte în pătrățelul propriu, „nu avem voie să mișcăm, nu vedeți că nu avem voie?”, și fiecare protestează mai mult sau mai puțin „fără vreo șansă de a schimba ceva”: pensionarii urlă, toți urlă cu pumnii ridicați dar numai în limitele pătrățelului propriu, apoi toată lumea ajunge să urle de foame visând la libertate (simbolizată prin țopăitul veveriței), dar trebuie „să avem răbdare, să fim civilizați ca niște europeni autentici”. Din lipsă de curaj dar și din „discernământ civic” așteptăm să vină cineva să ne elibereze, noi nu facem nici cel mai simplu efort precum acela de a șterge una din laturile pătratului, căci nu ne putem apleca, și așteptăm să vină Cineva „să șteargă o latură ca să ieșim”. O proză demnă de toată atenția! Cu deosebită apreciere, Ge-Ge. | |
| = Re George | Sorin Teodoriu [03.Jul.11 06:19] |
| Multumesc pentru comentariu si pentru notarea opiniei. Da, aici m-am referit numai la aceasta perioada care intr-un fel sau altul, din punctul de vedere al indiferentei, apatiei si lasitatii aduce mult cu indiferenta, apatia si lasitatea dinainte de 1989. Autoizolarea este simbolizata de patratul desenat de fiecare, mai departe de el nu are voie sa gandeasca ori sa actioneze, trebuie ca va veni odata cineva care sa ne salveze, sa ne hraneasca, sa ne conduca. Mereu cineva sau altcineva. Trist. Foarte trist. | |