| = Copilul cu pieptul gol din leagănul omenirii | Călin Sămărghițan [24.Jun.11 18:37] |
| Spuneam că l-am citit cu foarte mare interes încă de la prima apariție a articolului aici. Nu-mi pot da seama dacă în această variantă înregistrează modificări majore, cert este că Orientul Mijlociu rămâne același tărâm fascinant cu o istorie parcă în continuă transformare. Sunt convins că aceste probleme ar putea fi privite într-o lumină mult mai completă dacă s-ar avea în vedere și perspectiva arabă ori iraniană, mai ales amintindu-mi de o excelentă carte din 1983, tradusă la noi abia în 2007, a lui Amin Maalouf "Cruciadele văzute de arabi", o altă perioadă la fel de interesantă, și o perspectivă care schimbă substanțial părerea noastră despre noi înșine (ca civilizație occidentală mă refer). În schimb am avut timp să verific un lucru care cel puțin pe net nu l-am găsit, dar bănuiesc că istoria îl consemnează pe undeva (altfel ceea ce spun s-ar putea să aibă valoare de document): Fiul primului președinte egiptean, Gamal Abdel Nasser, pe nume Alelin, a studiat teologia ortodoxă la Sibiu. A fost coleg de clasă cu tatăl meu, absolvind în '68. În 1970, când Nasser a fost înlăturat, a fost asasinat (executat?) împreună cu întreaga sa familie(!!!), vestea morții tânărului Alelin ajungând în România, împietrind de durere pe foștii săi colegi. Finalul acela alegoric din prima variantă a dumneavoastră, cu copilul arab cu pieptul gol, era foarte impresionant, motiv pentru care am păstrat acest titlu al comentariului meu. L-ați mai putea cita o dată aici, vă rog? | |
| = Facere și refacere | Constantin Enianu [25.Jun.11 08:12] |
| Mulțumesc, Călin, pentru trecere pe aici ca um "copil cu pieptul gol din leagănul omenirii". Prima variantă, era una brută, adică precum atunci când a făcut Dumnezeu lumea prima dată cu rele mai micuțe... Există o povestioară care spune că Dumnezeu când a făcut lumea, i-a observat carențele și a purces la refacerea ei, dar deficințele în loc să se dimunueze, au crescut, iar Creatorul a lăsat-o așa ca să n-o "damblagească" definitiv... Așa și eu aici, am refăcut materialul, fiindcă am considerat că trebuie corectate deficiențele. Și e mai bine așa, fiindcă are mai puțin Afect și mai multă Rațiune, zic eu, iar "rațunea conduce lumea"(G.W.F.Hegel. Copilul cu pieptul gol e nepoțica mea după fiică, româncă. Asocierea cu un copil arab făcută de tine e pertinentă în măsura în care există în "leagănul omenirii", din care ne tragem cu toții... la a doua reconstrucție a Domnului... Regret, dar, refăcând articolul, nu mai am inițialul conținut. Cu stimă și prețuire, ceni | |
| = Citit cu interes… | Adriana Gheorghiu [02.Jul.11 12:00] |
| “Istorie și destin”, istorie, care încă se mai scrie, pentru că actul istoric încă se mai alcătuiește dureros și trist, pe “străzile” Orientului Mijlociu, și destin, cu fiecare civil sacrificat pentru o cauză care nu-i este cunoscută. Întotdeauna citesc cu interes ceea ce se scrie despre o anume stare actuală de lucruri. Firesc, este și cazul acestui articol. Rândurile scrise nu-mi dau sentimentul că sunt doar un spectator, cum de cele mai multe ori mi se întâmplă urmărind “știrile” tv, din fotoliu. Am sentimentul că scrisul, opinia scrisă, nu este încă alterat de trucajul de care se folosește micul reportaj tv, unde gestica, luminile și sunetul sunt forțate să creeze o anume imagine. Rapida incursiune a lui Constantin Enianu, construită pe date istorice și nume politice implicate,(atât de bine integrate în structura textului, încât le parcurgi firesc) te trezesc și te chestionează. Mai dramatic este - și tare mi-e teamă că așa va fi - că peste un an sau doi, Constantin Enianu va trebui să scrie din nou același articol, la care va trebui să adauge noi ani istorici și noi nume politice…. fără ca vreun tratat sau act de pace să aibă loc, iar dacă nu-l scrie va trebui să ma erijez din nou în “spectatorul” tv, care urmarește “știrile” din Orientul Mijlociu, cu aceeași detașare cu care urmarește un film de cowboy american. Și atunci, normal, ca istoria încă se mai scrie….. Apropo de “Doar Occidentul numește acest loc Orientul Mijlociu”, Edward W. Said, în cartea sa “Orientalism” (1978), afirmă : “The Orient was almost a European invention…” , iar apoi adaugă: “… Orient and Occident are men-made”. | |
| = întru iubire | Constantin Enianu [04.Jul.11 21:21] |
| Adrian, pentru noi este Orientul Apropiat, cum ne este tot atât de bine Orientul Apropriat, că ne vine a de acolo Mântuitorul. Principalul e să avem UN Dumnezeu ,pentru că avem UN Soare ce apare în auroră și se liniștște în crepuscul, ca să nu sfârșim ca niște bieți bipezi fără pene sau alte păsărele... | |
| = erata | Constantin Enianu [04.Jul.11 21:33] |
| Adriana, nu Adrian, am vrut să spun. Deh, am vârsta confiscată de stihiile indiferenței de gen... Oare !?! | |
| = Un cuvint separă, altul apropie, iar cel politic dezbină | Adriana Gheorghiu [05.Jul.11 06:57] |
| Un cuvint separă, altul apropie, iar cel politic dezbină Ce am vrut să marchez, citându-l pe Ed. Said, a fost fapul că denumirile “Occident” și “Orient”( fie Apropiat sau Îndepărtat), inventate de noi oamenii, chiar ne “dezbină” politic, în ciuda faptului că n-o dorim, afectiv. Da. Aș vrea să cred că versiunea romăneasca “Orientul Apropiat” ar mai atenua din tensiuni…. | |