| = + | Mirică George Răzvan [21.Jun.11 15:22] |
| Poate tot din cauza instrumentului poemul a căpătat acustica asta,sau poate din cauza felului cum te joci cu îngerii ,cu interioarele oamenilor,cu tot ce e uman și în același timp inuman. Inimile noastre s-au copt vara asta din cauza poemului tău cald și a vioarei ce pargurge poemul lin rupând orice barieră . Sfârșitul e unul bun, muzica punând stăpânire și pe timp. Mai trec* | |
| = George-Răzvan, | Ottilia Ardeleanu [21.Jun.11 16:42] |
| onorată de prezență! mă bucur că textul te-a transpus muzical și că acele acorduri umane s-au propagat până înlăuntru. mulțumesc pentru trecere și comentariu. ești binevenit! Ottilia Ardeleanu | |
| = ... | Alexandru Gheție [22.Jun.11 20:48] |
| ”cântecele veneau din atingeri parcă îngeri numărau pe degete din inimi crescute în oameni ca în cireși un timp atât de fraged că se rupea în sunete” - parte asta e tare faină, ottilia... îmi place cum îngerii numără pe degete din... - ce nu înțeleg eu sunt spațiile acelea care mă opresc parcă din citit. de ce nu: ”cântecele veneau din atingeri parcă îngeri numărau pe degete din inimi crescute în oameni ca în cireși un timp atât de fraged că se rupea în sunete zidit l-am găsit între decibeli” alex | |
| = Alex, | Ottilia Ardeleanu [22.Jun.11 21:21] |
| ce bucurie că ai rezonat! mulțumesc și pentru sfat. voi reflecta asupra. Ottilia Ardeleanu | |