| + povestea din spatele frazei | Silvia Goteanschii [03.Jun.11 15:47] |
textul ar merge incheiat dupa film, ultimele doua versuri cu locul predestinat repeta ideea, pentru ca asta spui cand vorbesti de scrisul acela, iar cuvantul poate subliniaza clar ca tabloul reconstituit de tine este o supozitie, o ipoteza, prin care, si datorita tehnicii de spunere, se ajunge cu succes de unde s/a pornit. cu toate astea, chiar daca nu mergi in intampinarea sugestiilor mele, e un text foarte bun, care dovedeste ca scrii dezghetat si "pricopsit" :) si ai pornit cu dreptul pe drumul acesta pretentios al spunerii "ce e scris (curios cum sinonimizeaza aici scrisul cu predestinarea), rămâne", de la premisa existentei prelabile a unui lucru. | |
| = . | Silvia Goteanschii [03.Jun.11 15:49] |
| eu asa l-am simtit: Pe trotuarul din fața pădurii cineva a scris iartă-mă și un nume. Alături pui de măceș înfloresc. Prin huruitul motoarelor de mașini încerc să-mi închipui povestea din spatele frazei. Desigur, totul răzbate prin dragoste și mai mult de atât, rămâne în ea. Poate c-au stat și ei îmbrățișați sub ploaie, când alții fugeau, au mâncat căpșuni lângă cinematograf, poate că au băut cola câștigată cu niște capace mai norocoase, înainte de film. | |
| = . | Silvia Goteanschii [03.Jun.11 16:05] |
| er. prealabile și-or mai fi, cum îmi place mie să spun :) | |
| = . | Ecaterina Bargan [03.Jun.11 21:18] |
| mulțumesc, silvia, simțeam și eu că nu dă bine finalul în felul cum era. am modificat. | |