| = . | nica mădălina [14.May.11 16:22] |
| până la urmă, e m-ai durat sau mi-ai durat? și apoi de ce e prelins așa textul? să fie mai greu de urmărit, să fie complicat acolo unde poate fi simplu? că alt motiv nu văd... nu văd de ce nu e așezat aș, de pildă, mai firesc, adică: Mi-ai durat erotic în curat stil gotic aroma de plante pleroma andante eoni bărbătești din pronii îngerești Mi-ai mai vrut cervidă glas în rut să tindă îți plăcea la ape tu mi-ești cea din pleoape cald Iris pe buze Palmiris s-amuze am dezarticulat eonii, pentru ritm. la a-ți plăcea, am pus alt mod verbal, să facă un pic de sens și să aibă curgere. oricum, cu cervidă nu sunt de acord, este prea tehnic, prea de manual de biologie. iar eonii bărbătești au un aer înfumurat. e puțin credibil că o declarație erotică se exprimă în așa termeni, totuși. | |
| = Mădălinei Nica | Dragoș Vișan [14.May.11 16:38] |
| Este destul de greu a realiza strofe cu măsura de trei silabe. E-adevărat că sună fain și în versuri de șase silabe. Cerboiacă nu mergea, căprioară nu pentru că depășea trei silabe, ciută nici atât - suna cam nașpa. Cervidă vine din latinește, biologia se-nvață devreme. Mulțumesc pentru comm. Mesajul iese ca uleiul deasupra apei, indiferent de expresie. Iar expresia mea tinde să fie ca boncăluitul cerbului, scurtări după scurtări ale declarației erotice. Nu găsești că ar fi indicată măsura de trei versuri? Ea există de la Macedonski și de la avangardiști. De ce ar părea astăzi ciudată, caducă? | |
| = . | nica mădălina [14.May.11 16:47] |
| am înțeles, cerbul boncaluiește ca la școală, cu termeni din cărți. nu, ciutp nu sună aiurea deloc. iar într-o declarație, e cel puțin la fel de important felul în care e făcută. vorbitul dinn cărți și boncăluitul se exclud reciproc. tocmai de asta îmi mențin părerea că eonii și cervidă sunt deplasate, tocmai din perspectiva asta. a, dacă era o parodie, aș mai fi înțeles... | |
| = Tendințele formalismului în poezie | Dragoș Vișan [14.May.11 17:31] |
| Când nu există observații despre ritm, rimă, măsură, atunci e ca la școală! Mă bucură aprecierea! Nu înțeleg de ce unii tind să fie perfecționiști în prozodie când scriu prozopoeme. Nu înțeleg de ce nu se acceptă poeme cu asonanțe la finalul versurilor în loc de rimă, ori mai sărăcite de ritm, de vreme ce în poezia română modernă și contemporană există și tendința această, la marii poeți. Parcă s-ar dori întoarcerea la parnasianism, ori pe vremea rondelurilor franțuzești, a sonetelor shakespeariene. | |
| = . | nica mădălina [14.May.11 17:34] |
| dragoș, relaxează-te un pic, că văd că nu ai citit atent semnele mele. am spus așa: dacă ești u cerb boncăluind, așadar dacă e o anume chimie a atracției, cum de filozofezi cu eoni? cum de te exprimi ca-n manuale ciutei tale și-i zici cervidă? era o chestiune de firesc al discursului, de adecvare între ce spui că ești în acest text și felul cu exprimi... simplu de tot, drafoș, nu e nevoie să te referi la altceva. asta dacă dialogăm. dacă nu dialogăm, firește că atunci când ți se spune despre scaun poți răspunde despre lună :) | |
| = "M-ai (mi-ai) durat" spun doar iubitei mele soții. Boncăluiesc tot la urechea | Dragoș Vișan [14.May.11 17:41] |
| "M-ai durat" e bineînțeles numai în titlu. N-am nicio intenție să fiu bombastic în exprimare. De altfel sunt un om foarte modest. De o modestie proverbială. Orice bărbat mai boncăluiește. Că așa e datul firii. "Mi-ai durat" vine ca o argumentare, concretul explicând abstractul din titlu. De ce să explic eu de ce am scris așa, dacă poate explica publicul, dacă-i place ori nu s-o facă? | |