| = ca un vant in panzele albe | Ioan-Mircea Popovici [05.May.11 06:55] |
"am încetat să mai cred că norii pot ține oameni" eram la un pas sa ajung insotit de umbra din subterana m-a oprit, insa, un strigat ecoul tau ca un vant in panzele albe "am ajuns să știu fără drum și aproape fără nicio urmare duminică mai las câte-un buchet de flori și-atât ce fată frumoasă am fost, cum umblam tremurând stingând luminile pe holul cu molii cineva ar fi pus o lumânare în geam, eu lăsam o mână de zmeură și-atât e-o iarbă pe care o iei pe haine și-o porți sau faci niște geamuri înalte și-o barcă mai ai ceva de făcut și norii se schimbă se schimbă întruna" da se schimba se schimba intruna lumina uneori, precum candela alteori ca steaua lui siri(i)on de sub caciula sfantului spiridon apas pe-un buton si tac "doar pipăi oasele mici ale Lisei cum aș căuta un loc de atârnat căsuțe colorate nimeni nu se uită în ce se frâng mâinile sorțul miroase a fructe și-a fagure nu știu de ce-mi pare rău când eram mici prindeam păsări sub găleata cu smalț zburau oricum pe lângă mână" aici la farul albastru doar norii mai amintesc de cei plecati ....................................... n-am apucat sa-l invat magia cu pastravii | |
| + șorțul miroase a fructe și-a fagure | florin caragiu [05.May.11 09:01] |
| aceeași plutire delicată, ca o visare/glisare pe suprafața unei lumi în declin, parcurs în care totuși se așază, în contrapunctul conștiinței unei schimbării ireversibile, accelerate, pulsații ale simțământului lăuntric, continuitatea sa reflectată într-un buchet de flori, o mână de zmeură, un loc de atârnat căsuțe colorate, mirosul de fructe și fagure, șoricelul, prăjiturile acrișoare... e semnificativ că rememorarea cu plusul ei de luciditate nu naște o rezistență surdă și scepticism, ci îndepărtare de șuierul străzilor, tocmai de acest rău de viață al unei lumi ce uită de suflet... e multă prospețime și grație în poezia ta... | |
| = . | ștefan ciobanu [05.May.11 20:21] |
| este foarte multa traire in aceasta poezie. foarte multe spatii poetice construite atent. o poezie proaspata (cum spune si florin), care este foarte pe gustul meu, ca sa ma exprim asa, mai neliterar. | |
| = cu scuze pentru raspunsurile intarziate | Cristina Sirion [09.May.11 01:24] |
| Ioan-Mircea De cate ori reusesc sa starnesc o reactie, aproape ca ma mir. Apoi ma bucur, evident. Multumesc. Florin M-am bucurat sa te revad la mine in pagina. Ma intrebam intr-o zi ce s-o fi intamplat cu Catalin Pavel, Sorin Ene si alti cativa din vremea cand publicam mai serios. Tu esti unul din "vinovatii" care m-au convins sa scriu acum un timp si ma bucur atunci cand cate-o poezie de-a mea mai ajunge la tine. Stefan Comentariile tale le citesc de obicei cu teama. Una pozitiva - stiu ca esti greu de multumit prin prisma propriilor standarde, asa ca inteleg. Cu atat mai mult m-am bucurat. :o) | |