| = Noi spații imaginației | Daniela Pall [09.Sep.05 22:06] |
| La prima vedere ar fi o proză științifico fantastică, dar mesajul este unul profund, liric, de un realism profund, dureros.Din nou imaginația este lăsată să lucreze, să identifice noi spații. Povestea cu buldozerul care calcă fără simțire tot ce întîlnește în cale am trăit-o la propriu. În vara anului 1990 casa în care locuiam a fost a fost demolată. Era tot ce mai aveam de la tatăl meu care nu și-a dorit decît ca puii săi să trăiască în siguranță în cuibul pentru care-și sacrificase viața. Aveam cinci ani cînd a murit, și dacă viața nu m-a împresurat cu toată vitregia ei a fost acel cuib în care am crescut ocrotită. Ultima amintire pe care am luat-o cu mine a fost o ramură de măr înflorit, o ramură din pomul cu mere de aur, cum îl numise tata.Și astfel a căzut castelul meu nisip, strivit de buldozer, în țipătul nostru fără ecou. Dar revenind, cred că s-a strecurat o mică inversiune la dactilografiere.La paragraful al 15-lea, Zgribulindu-se...e o inversiune ceva. Această lectură este foarte aproape de sufletul meu. Devin dependentă. | |