| = simon says | noemi kronstadt [08.Apr.11 22:45] |
| si cand toate se vor randui frumos in bordei ca alta pupaza celebra din tei, hop si eu toc toc in tocul usii. cum, n-ai toc? nu. vrei o toccata la antreu? zise, sagalnic, avatarul lui anteu.desigur, o sa spun eu. si-o sa lalaim pe prag si-o sa spargem floare si coduri de bare de care e legat(zdravan) universul cel mare. pentru cel mic, ai ghicit(fraiere de tamplar).o sa vin eu cu rezerva mea psihedelica de fistic. | |
| = voi sparge... ce zici! | Adrian Firica [09.Apr.11 04:14] |
| eh, toate au câte și mai de câte un "eu". ba bine că nu, ori ba bine că da: "și anteu." ... de "și-i bate la talpă cu pana de struț" | |
| = bomboane agricole, prinos de ziua recunoștinței | iulian poetrycă [09.Apr.11 08:30] |
| noemi - nu-i adevărat, d.p.d.v. arhetipal/totemic nu te-am identificat niciodată cu pupăza, ci -desigur- cu ciocănitoarea, al cărei cap este o adevărată minune a naturii ;) :) te primesc, dar tu cureți trunchiurile de coajă, eu le fasonez, da? adrian firică - ce rezultă în urma conflictului dintre eu și anteu? pateu! vasile - știm noi ce știm :) tx, oameni buni. | |
| = . | Ecaterina Bargan [10.Apr.11 00:06] |
| e faină pespectiva din care tratezi subiectul, adică pegătirea adăpostului pentru hoit, apoi cum te uiți din bordei direct în grădina cu roduri și jucășenia cântatului, și forțarea de rime care încearcă înotul și cu picioarele în același timp cu mâinile, ca broasca, tot mai în glumă sau mai în serios. are ironie și cred eu că și originalitate. îmi place, dar de ce imediat după aluzia cu îngrășarea, dacă am prins just înțelesul, zici că nu te poți lega la șireturi, de ce la șireturi? s-a îngrășat piciorul, sau nu te poți apleca până la el de straturile șuncilor în dreptul burții? adică, înțelegi, nu zic tu despre tine, ci despre eul liric, empiric, de care-o fi. | |
| + la adapost | Silvia Goteanschii [10.Apr.11 20:34] |
| eu as mai fi asteptat sa infigi undeva pana aceea de strut, dar se prea poate sa fie o continuare monumentala intergalactica ideatica in alb. si, mi/a placut slagarul nemuritor, reminder, momento, as vrea sa/l ascult. despre ingrasamant, chiar miroase a clei? e drept ca am mers cu galosi pe pamantul acesta, pana am ajuns la bordei. mai primesti un om bun acolo? | |
| + ... | radu stefanescu [10.Apr.11 22:43] |
| păi domnule, cred că e unul din textele asupra cărora m-aș putea întoarce lejer oricînd, fără teama unui deja vu dezamăgitor, dar și fără teama vreunei revelații tardive, din soiul ăla care de obicei mă umple de draci, fiindcă mi-arată cam pe unde staționez cu simțul liric :) so, îmi plăcură multe în această poezică de-o voioșie sfîșietoare... începînd cu calamburul din titlu (despre care aș putea afirma liniștit că e genial, dacă nu m-aș teme că m-aud și alții și-și imaginează chestii). apoi acest "precum în cer așa și (pe) sub pămînt" - pentru mine, ca agricultor celest, dătător dacă nu de certitudini, măcar de speranță. pînă și micile dvs gratuități sonore îmi plăcură, iar faza cu poliția intergalactică, perfectă ar fi putut fi și ea, zic, fără acel "spiritual" pe care îl găsesc anost și inutil (asta, așa, ca să cîrcotesc ceva, mai mult de ochii lumii). veni deci vremea să-ți arunc în bordei o steluță din ultima mea recoltă de dovlecei. și s-o las în legea ei. | |
| = ...și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți | iulian poetrycă [11.Apr.11 09:26] |
| @ecaterina - normal că burta e un obstacol când vrei să te apleci, dar tu n-ai de unde să știi, pentru că n-ai avut niciodată burtă :P și nu, sper totuși să nu fie eu-l empiric. ideea cu îngrășarea o pun pe seama memoriei reziduale, care uneori îmi joacă feste, îi descopăr tertipurile abia post-festum. dacă vrei o explicație, iat-o: în mai toate culturile agrare, burta este valorizată, un nicolae guță rural și antebelic ar fi spus ”am burtă, am valoare” sau ”dușmanii se oftică, dar nu au burta mea”. încă mai persistă la țară, bănuiesc, expresia ”grasă și frumoasă” care-i doar o jumătate de adevăr. @silvia - da, și vom trăi fericiți până la adânci bătrâneți, ca-n grădina lui epicur :) @radu - păi așa să faci, și eu recitesc cu plăcere de fiecare dată când am ocazia a ta scrisoare a țâșpea, dedicată amicului ioan peia :) să ne fie de bine. | |
| + iulian poetryca-umor | Nache Mamier Angela [11.Apr.11 10:07] |
| un poem care îsi merita stelele ,scris detasat ,cu un umor inteligent si subtil singura rezerva,formele de viitor inversate care îngreuneaza textura textului,suna oribil,fara sens:"încheia-ma-voi...",aduce a tortura lingvistica pentru ureche într-o poezie ,chiar daca fantezia autorului este autentica si sugestiva prima strofa are un fior metafizic ,a doua continua pe existential ,a treia mi se pare mai fortata,mai ales finalul | |
| = doamnă angela | iulian poetrycă [13.Apr.11 22:18] |
| cum spune edward norton în fight club, simțeam nevoia să distrug ceva frumos. asta deoarece, la fel ca orișice poet ce se respectă, am un instict de autosabotare foarte dezvoltat :) | |
| = ”Nobila carcasă” este | Nicolae Sorina [25.Jul.11 22:17] |
| o poezie înțeleaptă, care varsă nemulțumirea peste hoitul în transformare iar dacă omul, vrea și vrea în mijlocul grădinii, să dețină controlul legumelor din grădină...să trăiască așa, până la adânci bătrâneți!?... Felicitări autorului, care face fericit cititorul, indiferent de vârstă. Nicolae Sorina. | |
| + poezia ta | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| merita toata atentia. citand un comentator de-al tau voi zice ca e intr-adevar o poezie inteleapta, foarte bine inchegata, inteligenta si la un moment dat usor amuzanta. descrii foarte natural imaginile cu nepotii, bastonul, copiii, etc. imi place foarte mult naturaletea cu care iti extrapolezi viziunile. pare ca savurezi un pahar de vin fiert la o fereastra usor aburita in spatele careia zapada sta intinsa, si depani o poveste. iar povestea ta, I. merita citita de cat mai multa lume. toate strofele sunt foarte reusite, inclusiv ideea poemului. e ca un evantai care se deschide incet incet in primele doua strofe, apoi in ultima incepe sa faca vant. | |
| = bine le zici | iulian poetrycă [28.Jan.12 23:52] |
| de acum înainte când vreun oarecare mă va întreba ”ce, ți-au murit lăudătorii?” voi privi la dânsul cu dispreț :) | |