| = rochia cu zâmbet | Alexandru Gheție [01.Apr.11 23:40] |
| ”fiecare secundă devenea un anumit fel de a lasă urme de a scrie cu creta în mințile altora a pleca frumos este mai mult decat a învăța sa trăiești de atunci n-am mai plâns de atunci mă strecor în alți oameni” - aici mi-a plăcut cel mai mult... - pare o poveste textul acesta, una despre cunoaștere, despre aflarea unor sensuri esențiale care țâșnesc uneori din bulbii aceia albăstrui :)... mai greu este însă acel: ”să mă strecor în alți oameni”... alex | |
| = alexandru, | Diana Manaila [03.Apr.11 13:30] |
| iti multumesc pentru trecere si pentru cuvintele lasate. | |