| = „Mortii să mai astepte!” | Florentina-Loredana Dănilă [20.Mar.11 22:00] |
| Ioan, mi-a plăcut mult acest text, tragic, dar scris și cu umor pe alocuri (aia cu „Să trăiți tovarășe prim ministru Petru Groza” e antologică). Personajul e bine conturat, drama lui este credibilă, „epoca” aleasă fiind una a tuturor posibilităților (negative). M-am bucurat să te citesc. | |
| = O poveste aparent banală, comună | marius nițov [20.Mar.11 23:02] |
| Ioan, am citit textul și să nu zici că am trecut neatent, sunt câteva de corectat, probabil l-ai postat fără să-l recitești :"simtome de vomă, ne uiatam cu atenție în dreapat și în stânga nici țipenie d epaznic în jur, Chiar povestea cu mângrie și talpa picioreleor De fapt două-: îi mai plăceau și femeile, să aunge o nălucă. îcepea iadul pe a constat că Niculae doi cai suri stașionând în apropierea birtului Degeaba a institat omul cu dricul" În ce-l privește pe Nicolae, povestea lui de la milițian la gradul de boschetar, nicio libertate nu avea efect în viața lui dacă nu și-o dobândise singur față de viciu. Problema lui era băutura, nu sistemul comunist pe care, de altfel, îl slujea credincios, cu excepția acelei plimbări inconștiente cu dricul. O poveste aparent banală, comună, dar și nenorocitu' ăsta avea un rost în calvarul epocii. Băutura era un drog la îndemână pentru mulți care realizau închisoarea, zidurile invizibile dar ale dracului de înalte în fața demnității, personalității. | |
| = re-Loredana, Marius | Ioan Barb [20.Mar.11 23:21] |
| Mă bucur dacă v-a plăcut acest text. Mulțumesc pentru trecere. Am corectat textul. Vă mai aștept. Cu prietenie, ioan | |