| = nimcinutrecenimicnuvine | serban georgescu? [15.Mar.11 17:04] |
| sa vezi eu am venit pe site-ul asta pentru ca in viata de zi cu zi, feis tu feis, la o sueta si un pahar de vorba ca sa zic asa, nu eram, asa cum nu sunt nici acum, in stare sa leg doua vorbe. o replica inteligenta (orala), un schimb de replici inteligente (orale) si chiar o casacada de replici sau de vorbe de duh inteligente (orale), mai degraba ma intristeaza decat ma incita. nu pot sa-mi explic nici acum in totalitate ce se intampla iar cand incerc (sa explic) nu stiu cum se face ca totdeauna cineva se enerveaza. dincolo de timiditate, probabil ca e ceva in vibratia corzilor vocale omenesti care imi aduce instantaneu aminte ideea de mormant, de ingropaciune, de putrefactie. de altfel, oricat te-ai spala pe dinti, pe limba, oricat te-ai clati cu apa de gura si oricat de inalt ar fi gandul pe care il exprimi vocal, damful de putregai se (pre)simte imediat. un singur dinte daca zaresc in gura care vorbeste literatura, ma apuca rasul la gandul ca acel dinte s-ar putea clatina si cadea in orice moment in vesnicia despre care gura care-l adaposteste vorbeste cu atata patos. in fine, am sperat ca prin abandonarea dialogului oral si trecerea in virtual, voi scapa mai lesne de acreala generala pe care adultii (chiar cei interesati de literatura, cu care mi-ar fi placut sa comunic, dat fiind ca, pe vremea copilariei eram de-o seama) si-o numesc experienta de viata, arta dialogului etc, convins fiind ca mana care scrie se spala mult mai usor decat gura care vorbeste si oricum, tinuta cu atentie in viata, nu pute. de acreala nu stiu daca am scapat, dar sunt multumit ca intalnesc vorbiri ca aceasta, scrisa de matale aici, scrisa de oameni vii, care traiesc odata cu mine si nu in cartile pe care le-au scris, vorbiri la care se poate vibra, ca in adolescenta, ca si cand tot ceea ce ne-am imaginat la inceput, copii, exista totusi undeva. fie doar si daca ne gandim la bietul Esenin, peste a carui moarte varsta noastra a trecut deja de ceva vreme si parca tot iti vine sa respiri mai lesne.... ca in jocul perfect al actorului copil. fara duble. | |
| = erata | serban georgescu? [15.Mar.11 17:07] |
| nimicnutrecenimicnuvine nu nimcinutrecenimicnuvine scuze | |
| = puterea marturisirii | Vasile Munteanu [16.Mar.11 06:00] |
| nu știu în ce măsură îmi amintesc interviul acela televizat al lui Cioran; dar țin minte că începea printr-o astfel de mărturisire: "n-am fost niciodată un orator"; în definitiv, chiar fiind un bun orator, relația pe care un om ar trebui să o aibă cu aceea ce se înțelege într-o accepțiune destul de largă prin Cuvânt ar trebui să fie una cât se poate de particualră. în altă ordine a ideilor, și eu mărturisesc faptul că numai genul acesta de efuziuni (de care am avut parte periodic) m-a determinat (folosesc acest termen pentru că nu știu dacă rezultatul este unul pozitiv sau negativ; dacă aș fi știut, aș fi optat fie pentru "m-a constrâns", fie pentru "m-a ajutat") să continui a posta; virtualul înlesnește acest tip de comunicare directă, un tip de comunicare autor (nu știu cum să-i spun altfel)-cititor pe care formatul tipărit nu îl poate oferi; poate că literar, estetic sau mai știu eu cum nu înseamnă mare lucru; dar uman înseamnă. încep această dimineață printr-o aplecare a frunții. | |
| = un ochi de caine si unul de om | serban georgescu? [16.Mar.11 11:31] |
| ce zici tu mi-a amintit citatul asta pe care si l-a postat Liviu Nanu in pagina pe post de motto: "Am terminat o poezie./O corectez, o transcriu, /m-așez în ea comod ca-ntr-un sicriu" (Traian Călin Uba) sa scriu, sa corectez, sa transcriu da, imi place, e frumos, cu placere dar sa m-asez in sicriu nu am chef inca si cred ca tarabele sunt pline de maculatura pentru ca "pe piata" este o inflatie de cadavre. care, ai observat?, ne invita jovial sa intram in hora. | |
| = "Avem cadavru!" | Vasile Munteanu [16.Mar.11 12:03] |
| sau despre starea de "ceacârism" un singur nume poate defini cele relatate de tine mai sus: Șarik(ov). pluraliștii? eu le-aș zice: Poligrafi Poligrafovici | |