| = “culoarea este starea de suferință a luminii” | George Pașa [10.Mar.11 23:02] |
| Ai scris aici un text deosebit de sensibil, Mircea. Nu mai eram obișnuit cu texte așa scurte în pagina ta. E și ceva din Valery aici, mai ales în primele două strofe, însă acest lucru nu exclude originalitatea viziunii tale. N-aș scoate nimic de aici, dar nici nu aș adăuga. Îmi voi permite, însă, un joc secund (o pașadină): ambalaj al mirării picură-n trupul lui i punctul fugit de pe dunga albastră rănile tomisului s-au atins de marea amiază albastră e starea de grație a cerului halucinînd desțărmuriri | |
| = cînd ziceam (zelkanisme) | Ioan-Mircea Popovici [10.Mar.11 23:42] |
| "albastră e starea de grație a cerului halucinînd desțărmuriri rănile tomisului s-au atins de marea amiază harta Tympului o integrală cu primitiva din pielea anilor" bine marcată scara ta e-n joc second cu zăpada mieilor de dimineață ninsă pe ochiul peștelui în acoladă zic pașadia, pașadia pas desculț prin Infinit cînd ziceam de dunga zării că-i născută-n nesfîrșit nu credeam că vine ziua să văd harta Tympului o integrală cu primitiva din pielea anilor | |
| = da | Anca Roshu [11.Mar.11 07:39] |
| mi-a placut si mie foarte tare poezia ta. in special strofaa doua mi se pare extrem de reusita, la fel si ultimele doua versuri. faine destarmuriri! te citesc cu mare placere de fiecare data. | |
| = albastrul acela respira (casa cu ferestre rosii) | Ioan-Mircea Popovici [11.Mar.11 08:58] |
| bila albastra facuta din fragmente de Infinit se rostogolestre “în limbajul tau colorat” si se opreste in punctul fugit de pe dunga albastră pentru ca acum si atunci fac nod in piata sfantul gheorghe din timisoara unde-mi tin casa cu ferestre rosii de pe plaja cu suflet intercalez propria-ti zicere “cuvântul sosit amuză poate veni de la o muză” imi place cand treci de suprafetele aparentelor si descoperi ca-n abstractul acela respira ceva | |